‚Iubirea Îți Dă Aripi de Lumină / Love Gives You Wings Of Light’ - carte scrisă și ilustrată de Angelica Ganea
Prefața Autoarei din cartea bilingvă pentru copii
„Dacă copilul dumneavoastră interior v-ar spune o poveste, despre ce ar fi vorba? Inocență? Curaj? Iubire? Auzim mereu „iubește-ți aproapele”. Ce-ați spune ne extindem imaginația dincolo de limitele acestei noțiuni? Ce altceva ar fi de iubit, sau pentru care să avem măcar un pic de compasiune? Oricât de departe s-ar întinde imaginația noastră, fără îndoială ea se va opri asupra unei variante a creației lui Dumnezeu. Iar dacă este creația lui Dumnezeu, atunci există un motiv întemeiat pentru a exista.
În ziua de azi, semnificația cuvântului „iubire” a fost redusă la un simplu termen. Iubirea Îți Dă Aripi de Lumină contestă această idee și prezintă posibilitatea unei utopii interioare, în care emoțiile negative își pierd controlul asupra minții, dar, cel mai important, asupra inimii.
M-am născut și am crescut în Galați. De la vârstă de 6 ani, am avut prilejul de a cânta și dansa în mod regulat la Casa Pionierilor, dar în mod special la Casa de Cultură, pe care o consideram ca propria mea casă.
Cu toate acestea, locul cel mai drag inimii mele era la mămuța mea, în sătucul ei încântător. În momentul în care lăsam Galatiul în urmă, parcă-mi zbura sufletul, iar întreaga vacanță de vară alergam desculță prin râpele și pădurile acelui loc ceresc. Mămuța avea o căpriță albă liniștită care, la prima vedere, dădea impresia unei ființe înfumurate, ca și cum făcea parte dintr-o societate superioară. În realitate, nu spunea niciodată „nu” la o îmbrățișare. Îngenuncheam lângă ea și-mi sprijineam obrazul de burtica ei. Îi simțeam blănița și căldura trupului ei pe obraz. Îi auzeam bătăile inimii și universul ei interior neîntinat de gânduri, lucrând într-o armonie perfectă. În acel moment nimic altceva nu mai conta, pentru că eram în prezența Adevărului: că nu ne putem pierde niciodată. Toate celelalte lucruri cu care ne amăgim că sunt importante sunt doar motive copilărești, nesemnificative, pe care le inventăm ca să putem rămâne în rătăcire un pic mai mult.
A fi pe scenă este incomparabil pentru mine. Dar a fi unison cu natura, a găsi pacea interioară ce se poate simți numai prin legătura invizibilă, dar indestructibilă, pe care o avem cu simplitatea complexă a naturii, este o experiență de vis care nu poate fi reprodusă de nimic creat de om, indiferent de inteligența și pregătirea noastră.
Dar totul s-a schimbat la vârsta de 24 de ani, când viața m-a purtat peste ocean, în Canada — un loc unde am fost binecuvântată cu noi oportunități care m-au împins dincolo de zona mea de confort și m-au determinat să învăț, să cresc, să mă transform.
Pur și simplu, n-aș fi fost cine sunt azi dacă nu aș fi trăit 30 de ani într-o țară care mi-a oferit mai mult decât am crezut vreodată că e posibil — povești și cântece noi, prietenii neașteptate, încercări unice și, în cele din urmă, biruințe care mi-au adus smerenie și lumină. Toate acestea m-au modelat, pas cu pas, până am devenit femeia care sunt azi.
Prin cartea Iubirea Îți Dă Aripi de Lumină vă ofer frânturi din copilăria mea: iubirea necondiționată pentru natură, sădită în inimă mea de mămuța mea înțeleaptă, precum și valorile pe care am fost binecuvântată să le dobândesc în Canada.
Am decis să plasez povestea în România, la poalele munților Carpați Orientali, o regiune răsfățată de soartă cu o frumusețe de neegalat, care veghează asupra istoriei țării noastre.
De mică mi-a plăcut să pictez, dar nu am avut niciodată talent la desenat portrete. Timp de trei ani am tot căutat o persoană care să îmi facă ilustrațiile pentru carte, însă fără noroc. Așa că, în 2020, am decis să pornesc singură într-o călătorie care mă înspăimânta și mă încânta deopotrivă: să desenez chiar eu ilustrațiile. Am găsit o soluție neașteptată —fotografiat soțul și fiica mea în pozițiile în care îmi imaginam personajele, apoi am folosit acele fotografii în Photoshop ca punct de pornire. Pentru alte personaje m-am inspirat și de alte persoane, cum ar fi:
Pentru rege, m-am inspirat din Ștefan cel Mare, voievodul și protectorul neânfricat al Moldovei noastre medievale, iubitor de Dumnezeu, care a construit aproape 30 de mănăstiri în memoria celor căzuți în lupte. Regina este inspirată de mama mea — o femeie plină de eleganță și întruchiparea determinării. Oronia, bătrânica înțeleaptă, este mămuța mea, cea care a modelat cel mai profund femeia care am devenit. Fiica mea, Alesa, înțeleaptă și talentată dincolo de anii ei, a fost sursa de inspirație pentru Catrina și mama Catrinei. Soțul meu, Giuseppe — un om de o bunătate rară și o compasiune nemărginită — l-a portretizat pe tatăl Catrinei.
Și nu în ultimul rând, antagonistul poveștii, Baubau. Când eram copil, îi auzeam numele foarte des; era soluția părinților ca să ne facă să fim cuminți: „Baubau vine să te ia dacă nu mănânci tot din farfurie.” În 2015, cu doi ani înainte ca povestea Iubirea Îți Dă Aripi de Lumină să-mi ciocănească la inimă, l-am visat pe Baubau și armata lui. Am încercat să-i ilustrez cât mai aproape de cum arătau în vis, în special strălucirea albastră din jurul lui Baubau, care s-a dovedit a fi cel mai greu detaliu de redat pe hârtie.
Iubirea Îți Dă Aripi de Lumină este o poveste despre ego-ul nostru — acea „umbră” pe care o alungăm cu atâta insistență, fără succes, tocmai pentru că face parte din insăși ființa noastră. Este povestea conflictului interior permanent al umanității: dualitatea cu care suntem nevoiți să trăim în fiecare clipă și pe care, adesea, o respingem considerând-o „rea”. În realitate, această dualitate — această „umbră” — ne dă ocazia să ne folosim darul sacru al liberului arbitru, primit de la Dumnezeu. Cu fiecare pas pe care îl facem, suntem puși în fața unei alegeri intre bine și rău, alb și negru, adevăr și minciună, pace și război... Dar, în esență, toate se reduc la o singură alegere: iubire sau frică.
Dualitatea este țesută în însăși structura vieții; chiar și anatomia noastră o reflectă prin emisferele dreaptă și stângă ale creierului. Iubirea — acea energie pură a compasiunii, empatiei și unității — izvorăște din emisfera dreaptă. Aici simțim, înțelegem intuitiv, creăm, și simțim legătura profundă cu toate formele de viață. Aici recunoaștem frumusețea și știm, dincolo de cuvinte, că nu suntem separați. Când acționăm din emisfera dreaptă a creierului — adică din iubire — chiar și cele mai banale responsabilități (cum ar fi plata facturilor sau pregătirea pachețelului) devin sacre. Emisfera dreaptă a creierului nu are nevoie de dovezi sau convingeri despre cine suntem — ea își cunoaște natura divină.
Emisfera stângă, pe de altă parte, este partea logică: cea a structurii, a planificării, a detaliului. Este cea care ne ancorează în planul fizic, partea analitică din noi care spune: „Acesta este numele meu, meseria mea, succesul meu, trauma mea.” Este zumzetul mental gălăgios pe care îl auzim când suntem pe punctul de a lua o decizie — vocea care șoptește: „Nu ești suficient.” „Trebuie să te dovedești.” „Trebuie să fii plăcut.” „Trebuie să ai control asupra a totului ca să te simți în siguranță.” Acesta este ego-ul — nu ego-ul în sensul obișnuit, de aroganță sau mândrie, ci identitatea, „Eu-l” pe care-l construim în timp, pas cu pas, poveste cu poveste — un amestec personal de frici, convingeri, gânduri critice.
Iar acum am ajuns la concluzia esențială: ego-ul nu este rău. Nu este inamicul nostru, ci un instrument care ne ajută să funcționăm în lumea fizică. Nu am putea supraviețui în această lume fără sprijinul practic și atent la detalii oferit de emisfera stângă a creierului nostru. Este partea din noi care a învățat să se integreze, să fie acceptată, să evite durerea. Este cea care ține evidența timpului, ne amintește să plătim facturile, să ducem copiii la școală, să răspundem la e-mailuri, să ne prezentăm la ședințe. Iubirea care izvorăște din emisfera dreaptă este însăși esența noastră, dar emisfera stângă este cea care traduce aceste sentimente în cuvinte și ne ajută să le comunicăm. Așadar, chiar dacă emisfera dreaptă simte chemarea iubirii, emisfera stângă este cea care îi dă glas și formă. Creierul drept visează la o lume mai bună; creierul stâng o construiește.
Dar cred că rolul cel mai de preț al ego-ului este că ne menține responsabili atunci când uităm că responsabilitatea adevărată vine din iubire.
Deci, ego-ul nu este „rău”. Dar... nu este cine suntem cu adevărat — e cine credem că suntem. Este o unealtă care ne ajută să supraviețuim pe această planetă. Și, ca orice unealtă, poate fi folosită pentru bine sau pentru rău. Ca un cuțit, de exemplu, care poate fi folosit pentru a pregăti o masă minunată sau pentru a provoca suferință. La fel, când ego-ul scapă de sub control — când frica preia conducerea — poate aduce haos în viața cuiva. Știu asta din proprie experiență..
Am crescut temându-mă profund de forțele răului. Una dintre ideile pe care le-am auzit des în copilărie era „Dumnezeu e cel mai puternic, dar diavolul e mai aproape”. Această convingere — deși acum o consider total absurdă — s-a întipărit atât de adânc în inima mea, încât anxietatea și atacurile de panică păreau aproape normale. Este o poveste care s-a desfășurat de-a lungul a patru decenii dar, pe scurt, în momentul în care am început să înțeleg scopul dualității aduse de ego, anxietatea și atacurile de panică au dispărut. Așadar, ce anume îmi provoca, de fapt, suferință? Nu entitatea pe care o crezusem atotputernică și malefică, ci convingerea mea în ea.
Fiecare ego este unic, pentru că e modelat de viața și experiențele fiecărei persoane. Frica de forțele răului, deși absurdă, este forma în care dualitatea și intunericul s-au manifestat în viața mea. Și pe ea se bazează întreaga poveste Iubirea Îți Dă Aripi de Lumină. Dar, oricât de copleșită și pierdută m-am simțit vreme de decenii din cauza acelei dualități, acea experiență a fost cea care m-a determinat să pornesc în căutarea adevărului și a descoperirii de sine. Și, în cele din urmă, să învăț să aleg iubirea în locul fricii. În clipa în care creierul meu a integrat acest adevăr, m-am simțit purtată într-unul dintre cele mai miraculoase momente ale vieții mele: o zi binecuvântată de primăvară, în 2017, când am știut — fără urmă de îndoială — care este adevăratul rol al dualității. Am înțeles că „răul” nu e aici ca să mă distrugă, ci ca să-mi reamintească cine sunt. În săptămânile care au urmat, aveam impresia că trăiesc în iubire pură — n-aveam griji, n-aveam frici, nicio povară. Mă simțeam atât de usoară, aveam senzația că plutesc. Atunci am fost inspirată să scriu aceasta poveste.
Iubirea Îți Dă Aripi de Lumină este povestea propriului meu ego — cum am învățat să-l accept, să am compasiune pentru el și, în cele din urmă, să aduc echilibru în dualitatea mea interioară. Dar această poveste se aplică oricărui ego, oricât de diferit ar fi de al meu. Ceea ce este important e să nu uitam că, indiferent de dualitatea cu care suntem confruntați, nimeni nu este legat pentru totdeauna de propriul ego. Pentru că, dincolo de frică, dincolo de traume, suntem — cu adevărat — iubire și lumină. Așadar, suntem compleți. Acesta este mesajul profund pe care ego-ul, cu dualitatea și întunericul său, încearcă să ne învețe. Ego-ul va fi întotdeauna cu noi pentru că este un dar de la Dumnezeu, deci are un scop divin: ne ajută să ne amintim cine suntem cu adevărat.
Iubirea Îți Dă Aripi de Lumină explorează ideea Întunericului și a Luminii nu ca pe niște dușmani aflați în luptă, ci ca pe niște parteneri într-un dans sacru și etern — o unire între vis și disciplină, între emoție și expresie. Unul fără celălalt este incomplet. Lumina nu este menită să lupte cu întunericul, ci să-l lumineze — să aducă compasiune și integrare. Această revelație ne invită la o altă reflecție: dacă însuși trupul — creierul nostru — este alcătuit din echilibru și incluziune, atunci de ce continuăm să ne divizăm, atât în interior cât și în exterior? De ce continuăm să ne luptăm cu propriul nostru „întuneric”? Ideea de „Întuneric contra Lumină” poate părea nobilă, dar ne poate ține prizonieri într-un conflict interior perpetuu — o bătălie sortită eșecului, pentru că e purtată impotriva propriei noastre ființe.
Așadar, cum abordăm un ego dezechilibrat? Nu luptând impotriva lui, nu încercând să-l distrugem. Ci înțelegându-i rolul sacru. Prin reflecție interioară sinceră — acel proces care ne invită să avem compasiune și iubire pentru părțile din noi pe care le credem nevrednice. Și, de asemenea, pentru acele părți din ceilalți pe care le considerăm nevrednice.
Ego-ul nu este dușmanul — este întunericul necunoscut care așteaptă să fie văzut și luminat. Este durerea care așteaptă să fie ținută în brațe, rana care așteaptă să fie iubită. Când încetăm să ne luptăm cu „întunericul” nostru (sau al altora) și în schimb alegem să îl ascultăm, să stăm cu el, să-l iubim, nu ne pierdem pe noi înșine și nici nu devenim slabi. Din contră, devenim întregi.
Aceasta este „întunericul” despre care este vorba în Iubirea Îți Dă Aripi de Lumină— nu răul în sine, ci umbra lăsată de neînțelegere, de frică și mai ales, de deconectare. Ego-ul fiecăruia se manifestă diferit, dar toate au o rădăcină comună: separarea. La final, mesajul poveștii Iubirea Îți Dă Aripi de Lumină este să ne aducem întreaga ființă Acasă, în Iubire, prin unitate. Pentru că unitatea, atât înăuntrul nostru cât și în relație cu ceilalți, poate vindeca orice.
Așadar, când spunem că iubirea e forța cea mai puternică să ne amintim și de partea din noi care dă formă acelei iubiri prin cuvinte și acțiune. Pentru că iubirea, fără formă, rămâne doar un sentiment. Dar iubirea cu formă poate vindeca, poate transforma. Să punem capăt războiului interior. Să nu mai credem că trebuie să fim doar „lumină” pentru a fi demni de iubire — așa ceva ar fi imposibil. Dacă ar fi fost așa, nu ne-am fi născut cu emisfera stângă a creierului.
Să nu uitam că ego-ul nu trebuie învins, ci înțeles; că pacea adevărată vine din echilibru — atunci când iubirea întâlnește logica, când spiritul se ancorează în materie și când îmbrățișăm tot ceea ce suntem: lumină, întuneric și tot ce se află între ele. Pentru că aici începe vindecarea.
Aici — în acest echilibru — ne întoarcem, în sfârșit, Acasă.”
////
Invitatie la Book & Single Launch pentru varianta cartii în limba engleză pe 9 noiembrie, la Indigo Bookstore la The Well, pe Front St in Toronto.
Angelica Ganea va fi acolo între 12:00 și 16:00, timp în care va citi din cartea ei și va interpreta in jur de 15 cântece.
( Practic, va fi un concert, cu acces liber, pentru că are loc în magazinul Indigo.)
''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''
Angelica Ganea, Pop/Classical Singer-Songwriter, Author
Website: www.iamAngelica.com
YouTube: www.YouTube.com/AngelicaGanea
Instagram: www.Instagram.com/AngelicaGanea
Facebook: www.Facebook.com/AngelicaGaneaOfficial
|
Observatorul 9/9/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.