85 de ani de la a doua urcare pe tron a Regelui Mihai
În dimineața zilei de 6 septembrie 1940, la București avea loc un eveniment care avea să schimbe pentru o vreme soarta României. Atunci a fost săvârșită ceremonia sacră a încoronării tânărului care devenea pentru a doua oară Rege al României. În Sala Tronului de la Palatul Regal, tânărul de 19 ani, Mihai, până atunci Mare Voievod de Alba Iulia, a jurat pe crucea patriarhului Nicodim să fie un rege bun. Apoi, întreaga asistență a plecat la Catedrala Patriarhală unde a avut loc ceremonia încoronării. Patriarhul Nicodim l-a uns pe tânărul rege cu Sfântul și Marele Mir, l-a împărtășit și i-a pus pe cap aceeași coroană pe care o purtaseră Carol I și Ferdinand. Tot timpul săvârșirii Sfintei Liturghii Regele Mihai a stat cu Coroana pe cap! Așa a început a doua domnie a Regelui Mihai, acum 85 de ani. Este primul și singurul Rege Român până acum, care, fiind ortodox prin naștere, a fost încoronat în Catedrala Patriarhală.
La insistențele lui Ion Antonescu, regele Carol al II-lea, conștient de nenorocirile care se abătuseră asupra țării în acel an și pentru care poporul nu-l mai agrea în fruntea lui, acceptă să abdice. Coroana îi revenea de drept moștenitorului Mihai, care, așa cum însuși spunea pe bună dreptate, „fusese rege înaintea tatălui său”.
Mihai era copil la moartea bunicului Ferdinand Întregitorul și românii au acceptat prima lui încoronare cu bucurie și cu teamă în același timp, având în vedere că nu împlinise nici șase ani. În locul său va conduce Regența și de aceea nestatornicul său tată l-a putut da la o parte cu ușurință în 1930. L-a recompensat pe Mihai pentru detronarea ilegală ce avusese loc cu un titlu iluzoriu, fără nici-o accoperire reală, acela de Mare Voievod de Alba Iulia.
Peste alți 10 ani, regele Carol al II-lea, în urma pierderilor teritoriale suferite de țară în urma Dictatului de la Viena și a ultimatumurilor primite din partea Uniunii Sovietice, Ungariei și Bulgariei, confruntat cu o situație politică și militară imposibilă, a abdicat, predând tronul fiului său, Mihai I și a plecat în exil.
În prima parte a celei de-a doua domnii a lui Mihai, el a fost rege, dar nu și suveran. Până la 23 august 1944 adevăratul conducător al statului a fost mareșalul Ion Antonescu ale cărui calități de mare patriot și om politic incoruptibil nu le poate contesta nimeni. Acesta nu a urmărit nici-o clipă desființaea monarhiei pe care a susținut-o, a apărat-o și a respectat-o. Având în vedere vârsta monarhului și situația exagerat de grea a României în timpul celui de-al doilea război mondial, Antonescu a încercat să facă tot ce s-a putut pentru refacerea României Mari și pentru evitarea extinderii flagelului comunist asupra țării.
Pe parcursul anului 1944, regele are contacte cu liderii partidelor democratice și își asumă în cele din urmă actul de la 23 august 1944. Rolul regelui Mihai în evenimentul de la 23 august 1944 a fost major, a reușit să scurteze cu o jumătate de an terminarea celui mai devastator război pe care l-a cunoscut planeta și să salveze milioane de vieți omenești. Dar nu și extinderea comunismului spre vestul Europei. Armata roșie invadează țara și nu respectă armistițiul. Cele două guverne ale generalului Sănătescu sunt urmate de Guvernul Nicolae Rădescu, a cărui demisie regele este obligat să o accepte, fiind presat de ruși cu chestiunea retrocedării Transilvaniei de nord-est. Este numit în funcția de președinte al Consiliului de miniștri Petru Groza, care devine un aliat de încredere al Moscovei, începând procesul de comunizare forțată a țării, caracterizat de manifestații aranjate, procese staliniste și falsificarea alegerilor. La 30 decembrie 1947 are loc abdicarea regelui, care pleacă pe 3 ianuarie în exil. Cu larg sprijin sovietic, România va intra în era comunistă. Așa cum se știe, aproape jumătatea de secol cât în România a condus regimul comunist a fost o perioadă nefastă, cu mult prea multă suferință asupra nefericitului popor român.
|
de Ileana Mateescu 9/8/2025 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.