În locul meu, Fiului
Plec ca și cum Dintr-un vechi drum O piatră își lasă impregnată inima Sub pași stratificați De ere sentimentale. Mîine, după ploaie Stele vor arde în locul meu Lutul unui găsit Dumnezeu. Case vor împodobi dimineți Oglindindu-mă în urmele tale. Eu plec ca și cum Citit de aer, într-o străfulgerare, Un vechi, neuitat pergament dispare. Și iată, aceasta-i înțelepciunea fiului !
INTOARCERE
Amintirea copilariei In umbra genelor tese Materie incandescenta – lacrima Netrecatoare Ca marea in spirala cochiliei, La fel de curata ca sinul mamei La fel de nebanuita Ca respiratia lunii Pe somnul copiilor mei. Atita liniste!
ISTORIA NOASTRĂ
Oameni – stalactite, oameni stalagmite Oameni râuri Oameni lacrimi Generații - munți, Generații - văi și dealuri, Luminișuri și hățișuri Aici, acolo, pretutindeni în pribegie Chiar și ACASĂ !
NAUFRAGIU DE NOIEMBRIE
Când către tine noaptea cu palma o aplec Numai pe dune, iată, se face tot mai vară Iar muntele de fildeș, cascadă, îmi strecoară În șoaptă, la ureche Grămezi de pulberi albe. Acolo, între timpuri, stau Fetele Morgane Descântece păgâne cu sunete liane Ce-mi apără-n nesomnuri Pierdutul labirint. Se face tot mai … iarna pe dune, Eu vă mint.
NEVEROSIMIL, CU DRAGOSTE
Tânără, Păream auzind roua înaintea zilei Spre ocean, Un bocet incendiator de tâmple, Apoi tristul bunic Și risipirea Bunei în lumini, Inventarul nostru Pirogravat pe vena timpului ! Malul, cu pietre cineva îmi hrănea; Tânără, păream Ca și cum lebede începeau Albastru, spre ocean, Strofa reversibilei tale iubiri Cu neântoarcere continuă, Oglinzi … tăcând.
Mada CAZALI (Smaranda CAZAN-LIVESCU)
|
Smaranda Cazan - Livescu / Mada Cazali 9/4/2025 |
Contact: |
|