Familia, cea mai importantă avuție
Când copii m-au anunțat că vor să-mi sărbătorească ziua de naștere sâmbătă 17 ianuarie, nu am știut că în aceiași zi urma să se desfășoare și Ziua Culturii Românești organizată de Consulatul Român din Toronto în colaborare cu revista Observatorul. De acea eu nu am putut fi prezent ca în alți ani la această remarcabilă festivitate, ocazie rară de a-mi revedea colegii și prietenii colaboratori voluntari ai revistei adunați în jurul domnului Puiu Popescu, redactorul revistei, al cărui magnetism profesional atrage mereu forțe noi tinere la propășirea culturii românești pe plaiurile Canadei.
Nu am ce zice, copii au ales un restaurant select din centrul orașului pentru a-mi celebra împlinirea a 92 de ani de viață. Nepoata a venit să ne ia acolo unde împreună cu restul familiei am petrecut mai multe ore plăcute de tihnă, mâncăruri alese și voie bună. Cu ochi umezi mi-am privit familia, copiii, nepoții, soții și prietenii lor care au sosit aici numai pentru a-mi ura mai mulți ani de viață bună. Această desfășurare de dragoste m-a făcut să realizez cât de importantă este familia în viața noastră dornică de căldura și iubire sinceră, mai ales atunci când știi și vezi că după o viață lungă, energia din trecut se stinge treptat. Și Doamne, cât de blagosloviți suntem la gândul că Dumnezeu că ne-a dăruit anii parcurși, că ne-a înconjurat cu copii și o familie unită, plină de dragoste și recunoștință pentru truda noastră și respect tradus în dorința lor de-a ne ocroti în ani rămași de viață. Valoarea familiei este probabil cea mai importantă avuție pe care o realizăm în viață, pentru că fără ea, nu știu dacă merităm un trai lung, și mai ales, nu știu dacă cineva se poate socoti cu adevărat fericit în viață fără o familie, chiar și atunci când s-a înconjurat de avuții și milioane în bancă. Familia este cea mai importantă avuție!
Nu pot uita ajutorul familiei atunci când soția mea ori eu însumi, am fost nevoiți să petrecem mai multe zile în spital, iar copii, frații și surorile, pe rând au stat alături de noi zile întregi, cu schimbul, ajutându-ne să petrecem mai ușor suferința. Iar când după o cădere nefericită, soția mea nu s-a mai putut mișca aproape de loc, șoc care m-a făcut să gândesc că locuind într-o casă cu trei nivele nu mai era tolerabilă, tot familia, în special copii, ne-a ajutat să găsim soluția potrivită: mutarea într-un apartament confortabil dintr-un bloc. La rândul nostru, nici noi nu am stat cu mâinile în sân atunci când familia, prietenii sau chiar străinii au avut nevoie de un ajutor. Așa cum bine spune proverbul românesc că ”dar din dar se face rai” De aceea mi se umezesc ochii văzându-mă în centrul acestui rai de dragoste și respect, în zilele bătrâneții noastre având copii și o familie care veghează și ne protejează la cel mai mic semn de nevoie.
În afara familiei pe care Dumnezeu a creat-o în jurul nostru există o altă familie, lărgită, ceea a prietenilor noștri, creată de noi înșine din lumea celor care se aseamănă întru totul cu noi, gândesc ca noi și în noi știu că pot avea încredere să se dezvăluiască. Aceștia sunt de multe ori mai apropiați chiar decât unii membrii ai familiei propriu zise, pentru că de multe ori jena te împiedică să ceri ajutor la o soră ori frate, când vecinul ori tovarășul de alături este bucuros să-ți întindă o mână de ajutor. Mulțumesc Doamne că mereu ai avut grijă să fiu înconjurat și de-o asemenea familie! Privesc acum pe ecranul telefonului mobil mesajele primite de ziua mea. Cine ar putea descrie cu câtă bucurie citesc zecile de urări de fericire și viață lungă, trimise local ori din diferite depărtări ale lumii. Prieteni de o viață, amici întâlniți pe zoom la orele de cenaclu, cunoscuți, ori simpli cititori care de multe ori semnează câteva cuvinte de apreciere pentru cele scrise de mine, acestor mărturii de dragoste din partea celor care mai mult sau mai puțin m-au cunoscut dar le-am simțit pretutindeni prezența în toate peregrinările mele, le rămân profund îndatorat pentru căldura, înțelegerea și sprijinul moral ce mi l-au insuflat în momentele grele de îndoială din viață.
O altă familie de care mă simt profund legat este familia lăsată în urma mea acasă atunci când am hotărât să-mi încerc norocul în late locuri. Cu câtă durere m-am rupt de locurile natale, câtă durere am lăsat în urma mea la despărțire și încă doare leziunea nevindecată după smulgerea rădăcinilor din glia strămoșilor. Dar ce e făcut nu se poate desface. Mă tem că suntem cea din urmă generație a căror sentimente de legătură cu țara în care ne-am născut creează bucurie ori necaz cu ceea ce auzim ori aflăm că se întâmplă acasă. Copii și nepoții noștri născuți și crescuți în Canada, au mai puține legături cu ce am lăsat noi în urmă, familia de acasă.
Faptul că în aceste zile vom sărbătorii Ziua Familiei în Ontario și Mărțișorul în România, sărbători încetățenite și respectate de multă vreme în aceste locuri, este un motiv în plus să arătăm celor care se bucură de prețuirea și dragostea noastră însemnătatea pe care o au în viața noastră de zi cu zi, printr-o floare, un sărut, un mărțișor sau o vorbă bună. Guvernul din Ontario a declarat în februarie ziua cunoscută sub numele de Valentine day, zi de sărbătoare legală Family Day. Sună mai bine așa decât sub numele vechi de ziua îndrăgostiților. Ca și tinerii de astăzi, am fost și eu odată îndrăgostit în urmă cu peste șase decenii, și astăzi după 64 de ani de căsnicie, trecuți prin moara evenimentelor ce macină necontenit, am rămas aceiași îndrăgostiți de la început.
Doresc cititorilor revistei Observatorul Happy Valentine Day!
David Kimel
Toronto
|
David Kimel 2/4/2026 |
Contact: |
|
|
