Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente
Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhiva 2025
Articole Arhiva 2024
Articole Arhiva 2023
Articole Arhiva 2022
Articole Arhiva 2021
Articole Arhiva 2020
Articole Arhiva 2019
Articole Arhiva 2018
Articole Arhiva 2017
Articole Arhiva 2016
Articole Arhiva 2015
Articole Arhiva 2014
Articole Arhiva 2013
Articole Arhiva 2012
Articole Arhiva 2011
Articole Arhiva 2010
Articole Arhiva 2009
Articole Arhiva 2008
Articole Arhiva 2007
Articole Arhiva 2006
Articole Arhiva 2005
Articole Arhiva 2004
Articole Arhiva 2003
Articole Arhiva 2002


Quo Vadis Educatio ?

Scoală si Educatie

Cine nu-și amintește de eroii copilăriei noastre din cărțile de aventuri? Tineri din lumea întreagă au călătorit și au visat alături de Tom Sawyer și Huckleberry Finn, eroii cărților lui Mark Twain. Însă binecunoscutul scriitor american are și meritul de a fi contribuit la punerea în circulație a unei fraze aparținând, se pare, lui Grant Allen, antropolog și scriitor canadian, contemporan cu Mark Twain și datând de pe la 1894: „Never let your children’s schooling stand in the way of their education!”. În traducere: „Nu lăsați niciodată școlarizarea copiilor voștri să stea în calea educației lor!”.
Sunt cuvinte care au șocat la timpul lor și care încă mai au același efect la mai bine de un veac de la rostirea lor. Cu siguranță, mulți dintre semenii noștri au crezut până mai ieri că cele două concepte – școala și educația - sunt sinonime. Însă, mai putem spune același lucru azi în contextul globalizării?
Ce sugerează probabil Grant Allen este faptul că școlarizarea este necesară, dar nu și suficientă învățării. Un alt scriitor și profesor american, Darrow Miller, într-un blog din 2013, merge mai departe punând cei doi termeni într-o relație antinomică: „School vs education: the difference matters” (școală versus educație: „diferența contează”). El atrage în special atenția părinților asupra diferenței dintre cei doi termeni, îndemnându-i să acționeze în consecință atunci când constată că școlarizarea se poate interpune între copii și educația acestora[1].

Educatia prin familie

Nu putem vorbi de educație și școlarizare fără a avea în vedere cele trei componente indispensabile: părinții, elevii și profesorii/dascălii. Sau, mergând mai departe cu raționamentul, găsim familiile, școala și comunitatea, iar dacă e s-o luăm chiar de la începutul vieții de obște, găsim familia, Biserica și satul.
Ca orice triadă, ele funcționează doar în unitate și, atunci când un pilon cedează, întreaga structură se prăbușește. Stabilitatea e asigurată de întreita lucrare pentru un țel comun: bună educare a copiilor de la primii ani de viață și continuând cu anii de școală până la facilitarea tranziției lor spre viața de adulți responsabili și maturi, atât trupește cât și sufletește.
Părintele Justin Pârvu spunea într-un interviu referitor la educarea tinerilor: „Cea mai bună școala e mama”, ea fiind punctul de pornire în acest proces de lungă durată. Iar părintele Arsenie Boca, vorbind despre preoție zicea: „Vreți preoți buni? Nașteți-i!” Un alt contemporan cu Mark Twain, deși de o cu totul altă factură și la celălalt capăt al lumii e și Sf. Filaret al Moscovei (†1867) care spune: „Dați-mi duhovnici buni și voi schimba fața lumii”.
Cercetările în domeniul educației au arătat de-a lungul anilor că implicarea familiei exercită o influență puternică asupra experienței școlare a copiilor/tinerilor, contribuind atât la îmbunătățirea comportamentului și atitudinilor elevilor, cât și a rezultatelor academice și pe termen lung ale acestora. Privind în urmă la anii săi de școală, Darrow Miller ajunge la următoarele concluzii.

Scoala si gândirea critică

În primul rând, copil fiind, punea mereu întrebări, însă de îndată ce a crescut, a încetat s-o mai facă. Şcolarizarea nu încuraja gândirea critică și nici creativitatea; în schimb l-a învățat să memoreze și să regurgiteze ceea ce-i preda profesorul. Astfel, școlarizarea lui a fost mai degrabă despre date concrete și cifre decât despre înțelegere și formare.
În al doilea rând, Darrow și-a dat seama că nu știa să gândească și că, de fapt, n-a avut niciodată un gând original. A crescut ca majoritatea copiilor generației sale, răsfoind cărți de benzi desenate, așa cum azi mulți copii cresc cu televizor și jocuri video.
Însă, cea mai importantă realizare a sa, dar care a venit mult prea târziu, a fost aceea că educația este un proces pe viață. Ea nu are loc doar într-o sală de clasă, într-o anumită perioadă de timp sau ca instruire formală, ci poate avea loc oricând, oriunde, în mijlocul unei vieți pline, într-un mod formal sau informal. Se petrece în mijlocul societății, culturii, muncii și creației. Educația are de-a face cu o trinitate culturală: binele, frumosul și adevărul. De aceea, spune Miller, trebuie să fim cu luare aminte la școlarizarea copiilor noștri, deoarece ea poate fi câteodată o barieră în calea învățării, creșterii în înțelepciune și înțelegere a copiilor, cu alte cuvinte, o piedică în bună educație academică și morală.

Formarea de maniere

Un alt aspect demn de luat în considerație în textul lui Darrow Miller îl reprezintă definițiile celor doi termeni, așa cum apăreau în 1828, în ceea ce avea să intre ulterior în circulație drept dicționarul, Webster. În timp ce ȘCOALA se referă la o clădire, EDUCAȚIA înseamnă formarea unei vieți și este astfel definită de Noah Webster: „s.lat. Educatio. Creșterea unui copil, instruire: formarea de maniere. Educația cuprinde toate seriile de instruire și disciplină menite a lumina înțelegerea, a corecta temperamentul și a forma manierele și obiceiurile tinerilor și a-i pregăti în a fi folositori în îndeletnicirile lor viitoare”[2].
Deci, educația cuprinde acumularea de cunoștințe, dar și dezvoltarea caracterului – VIRTUTEA”, zice Miller. Iar combinația de virtute și cunoștințe duce la înțelepciune. Atunci, cum se face că în școli nu se mai acordă importanța cuvenită educației morale a tinerilor? Cine nu-i vrea înțelepți?
Revenind pe continentul american, ajungem la Martin Luther King Jr. Un eseu despre scopul educației, adresat în 1947 colegilor studenți în revista Facultății, Maroon Tiger. Observând că mulți dintre studenții de atunci au o idee greșită despre rolul educației, el spune: „Trebuie să ne amintim că inteligența nu este suficientă. Inteligența și caracterul sunt țelul adevăratei educații”. El a realizat pericolul propagandei și al ideologiilor de tot felul care se infiltrează în mediile universitare și de aceea, trage un semnal de alarmă. „Dacă nu suntem atenți, colegiile noastre vor produce un grup de propagandiști rigizi, iraționali și ilogici, consumați de acte imorale. Aveți grijă, frați studenți, aveți grijă, profesori!”[3].

Apostoli ai Educatiei

Vorbind despre educație și rolul ei, nu pot să nu mă gândesc la Spiru Haret, considerat azi drept cel mai mare reformator al școlii românești din secolul trecut. Bun cunoscător al firii umane și al fenomenelor sociale, Haret avea încredere în oameni și căuta eficiența. El este cel care „a transformat învățătorul în educator iar pe unii în apostoli” (Bulei). Azi, ca și în trecut, avem nevoie de apostoli ai educației.
Haret a crezut în ridicarea culturii românești prin școală și s-a străduit să aducă școala românească la nivelul celor din țările dezvoltate. Deși, i s-a oferit un post de profesor universitar în Franța, l-a refuzat, dornic să revină în patrie. Câți mai sunt astăzi dispuși la un asemenea gest?

Formare si informare

Gândul mă duce la un alt nume de notorietate în domeniul educației, Augusto Cury, educator, psihoterapeut, om de știință și scriitor brazilian care a reușit să adune în cărțile sale adevărate perle de cunoaștere și idei pline de sens legate de situația școlii și a educației în aceste vremuri. El remarca faptul că sistemul educațional în mare e sec, rece, distant și dezumanizat. Tinerii trec de probele curiculare, dar nu și de probele sociale și nu știu să-și înfrunte problemele (...). Noi ne preocupăm atât de mult să informăm încât uităm să formăm. Cunoștințele există ca să servească și nu ca să le serviți. Dar noi inversăm valorile”, spune un profesor cu durere în glas[.

E timpul ca triada să fie consolidată, iubirea hristică să primeze în educația tinerilor, școala să servească scopului nobil pentru care a fost creată, iar dascălul să-și reia locul de onoare alături de copii și părinții lor, în întreita lucrare a educației, oriunde s-ar afla pe acest pământ.

Ce cuvânt mai bun de încheiere decât cuvintele lui Augusto Cury: „După părerea mea, profesorii (inclusiv pedagogii și psihologii școlari) sunt sacerdoți ai inteligenței – fiind, prin urmare, specialiștii cei mai importanți din societate, iar școala, locul ei cel mai sfânt”.







Carmen Irimia    9/24/2025


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian