| | Noiembrie în flăcări - grupaj de versuri 
 FLOAREA  DE  LOTUS
 
 După ani de secetă îndelungată,
 Ploaia se revarsă ca din senin,
 Nebănuită, neasteptată...
 
 Niciun semn prevestitor de furtună,
 Nicio adiere de briză
 Pe tărmul de la marginea zării,
 Niciun val încretind
 Întinderea linistită de apă,
 Împăcată cu sine,
 Sub dogoarea pustiitoare a amurgului!
 
 Ca o vrajă s-au răsucit norii,
 Si trupul subtire al tornadei
 A început să danseze,
 Luând prin surprindere
 Sufletul pustiului
 Si unindu-l definitiv
 Cu înaltul albastru al cerului...
 
 Noptile deveniră incandescente,
 Licuricii invadară plaja toridă,
 Sfărâmând-o si mutând-o din loc.
 Valurile continuau să lovească stânca
 Unde Farul se prăbusise
 Si se pierduse în adâncul de taină
 Al mării..
 
 ... Si ploaia cădea, cădea, necontenit,
 Ocrotitoare, caldă, melancolică.
 
 În sufletul pustiului,
 Începuse să înflorească albastru
 Lotusul...
 
 PREVIZIUNE
 
 Cum să spun că nu ai fost,
 Când vorbele tale de specii calde,
 Astrale,
 Îmi picură în urechi încă
 Ecourile unei muzici
 Medievale?
 
 Cum să spun că nu ai fost,
 Când tu deja esti aici,
 Poem tulburător, ermetic,
 Lovind în tărmul sufletului
 Ca un tsunami
 Bezmetic?
 
 Închide-mă în căusul mâinii
 Si lasă-mi palma stângă să o citesc...!
 Îti voi spune soptit, dar ferm,
 Ce văd... Trebuie să întelegi:
 Pentru noi, moarte nu va fi
 Cel putin
 Două secole întregi!
 
 DOAR  UN  VIS
 
 Un val năvalnic saltă-n slavă muntii,
 Ivit dintre străfunduri de fiord,
 Aievea îi percep căldura vie
 Si cântecul din lira de la sold.
 
 El trece prin oglindă înspre mine,
 Si chipul mi-l îmbracă în tăceri;
 Pe drumul meu de flori, presară fluturi,
 Atât de vii si-atâta de stingheri!
 
 Mă ia de mână si mă duce-n portul,
 Unde un vis cândva mi s-a surpat,
 Si asteptăm să iasă la lumină
 Corabia cu timpul scufundat...
 
 Atâtea flăcări ard în paraclis,
 Dar tu si nava mea sunteti doar vis...
 
 
 
 
 |  | 
 
 Domnita Neaga    11/17/2015
 |  | 
 Contact:
 | 
 | 
 
   
   
   
   
 
 |