| Autoportrete cu palimpsest 
 Batranii astia, ce sa protesteze?
 Ca niste pergamente-n biblioteci,
 Cu-o paine-n plasa, stau in pioneze,
 Ca niste poze vii, pe lespezi reci…
 
 In cate-un supermarket de la tara –
 In care se servesc tot poezii –
 Si apa, de mai curge, e-o comoara,
 Si scoala – e pustie, de copii…
 
 Si ei se strang, de frig, pe cate-o scara –
 Pe-aici, printre borcane, sticle – pline –
 Macar sa vada pentru-intaia oara,
 Atata bucurie care vine…
 
 I-o fi vazut Alecsandri -  si Goga -,
 I-o fi vazut Cosbuc -  Marin  - Vieru,
 Ei au ramas batrani – cu toata voga,
 Cu libertatea, numai, si cu ceru’…
 
 Si cine stie ce se vinde, maine ,
 Ce-o tine loc de piele, si de oase,
 -         Priviti-i cum nu-i satura o paine,
 Si nici singuratea unei case…
 
 
 Ca sa nu sufere…
 
 
 Ma-ntreb ce papagali interni, externi,
 Vegheaza cosurile noastre de gazare,
 Din sarbatori, si primaveri – in ierni,
 Sa-nghita, vesnic, buna noastra floare?
 
 Ce papagali ne toarna-n buzunare,
 Si ne aduc, prostie – pe alese?
 Ce forfecute,  lame, la picioare,
 Pentru atatea vorbe neintelese?
 
 Ce unghiere, si ce peri, pe limba,
 De ascutit, sa sune mai subtire,
 Pastorul care, pielea, de-si tot  schimba,
 Naravu-i musca tot copii, din fire –
 
 Ma-ntreb cum papagalii stau pe-afara –
 Si noi – in tara noastra – tot in cusca –
 Cand adevarul asta o sa doara,
 Sa stiti de ce si caii se impusca…
 
 
 Balada Comisarului Maigret
 
 La sectia 6, Eugen Ionescu
 A prins doi hoti.
 Au ingrozit un stat.
 Cele mai mari razboaie de pe lume,
 Si jaf de banci, si state, ei le-au dat.
 
 Si sa vedeti, de mici, ce nu pot spune
 Despre cat par mucosi,  copilarosi,
 
 Si-n realitate, au spariat o lume,
 Si i-au turnat, barbutul, in galosi.
 
 Ce sa se faca el, acum,  cu mine?
 Ce sa dea sus de tot, la procuror?
 Despre aceste si fapturi, divine,
 Si rinoceri -  in stare de omor?
 
 In ce rasina sa le torn, parfumul,
 Si violetul lor, de violeti,
 Sa l-il rasfir, o viata, pe tot drumul,
 Sa –nvete sa se lupte, ca poeti?
 
 
 De ar mai fi, pe lume, si armate
 De vanatori de munte, si cocosi,
 Sa-nvete toti piticii a se bate,
 Sa creasca muntii, codrii, mai frumosi –
 
 De ar mai fi pe lume parasite
 De martiale arte, a-mblanzi
 Rachete, bombe, gloante, si cutite,
 In bucuria luptei de a fi –
 
 Eu doar renunt la dreptul de a cere
 Pedepse, razbunare, sau vreun drept
 Din paguba de-a pierde o avere:
 O biata bicicleta, de sub rect.
 
 In rest, ce vreti, e numai utopie.
 Cetatea Poeziei, daca vreti.
 Sau doar un inceput de Romanie.
 De continuat, in joaca, de poeti…
 
 
 
 
 
 
 |