Sublimă e tăcerea
Sublimă e tăcerea, aristocrată arta,
Cochetă e Atena, o citadelă Sparta
Obisnuiți cu vrăbii, 'invidiem pe ulii
Cuminti ca ucenicii noi sprijinim mogulii
Justiția e oarbă că noi i-am legat ochii
Sărmană era Venus că n-avea bani de rochii
Dăm pâinea pe săgeti si arbalete proaste
Apoi murim de foame, feciorii merg la oaste;
Dar vine sindicatul si recomandă greva
Desi nu poartă vina prostiei biată Eva
Noi ne-am născut cu drepturi si ocupăm șosele
Că toată viata noastră e plină de belele
Si când vin scutierii ne bat de ne usucă
Mai bine penitentă pe cojile de nucă!
Dar alta ne frământă, că nu-nvătăm nimica
Iar dacă vin mascatii le arătăm pisica!
Avem democratie dar ce să faci cu ea,
Că nu e de vânzare si n-o vrea nimenea;
Om fi egali cu totii dar nu cu unchiul Sam
El dă numai cu biciul iar noi trăgem la ham
Si-acum la încheiere o scurtă nota bene:
Ce greu a fost cu rușii! Dar si cu ăstia, neneee!
cade sau nu cade
prezent la datorie cu arma la picior
toată viata în pozitie de drepti
fiecare avem câte un sef sub care
facem ascultare
si mă vede lumea, si-mi spune desteptul,
si mi se umflă pieptul
mergând la pescuit ăla mic si chelul
i-a furat în gloată, cine?, portofelul
s-a uitat în dreapta, s-a uitat în stânga
cine mi-a furat mie portofelul?
făcea unul cu ochiul dar cum să-l dovedesti
că una e Alaska, si alta antigelul?
noi nu merităm, lor nu li se cade
să audă-n somn triste cavalcade
cade sau nu cade
domnita din balcon
care mirosea a odicolon?
uite cum plutesc lisitele balta
cu ce voluptate cască unu-n post
si nu zice nimeni să-l luăm la rost
că asa au dormit liderii la Yalta
si ne-au oferit ca pe un desert
care se serveste gratis la concert!
filosofi dogmatici
filosofi dogmatici devenind chirurgi
călăresc cu zorii caii roibi si murgi
iau urma la zmei și prescriu retete
fără epitete
dacă din resurse una, numai una
stirile pe surse adeveresc minciuna
că e alb sau negru devenind opacă
n-are cititorul ce să le mai facă
aurul se vinde drămuit în uncii
cea mai oropsită este piata muncii
unde-si vinde omul viața netrăită
numai pentru pită!
cine e mai tare ar lovi cu pumnul
dar deontologic n-o să fie cum nu-l
sprijină mai zdravăn cineva din spate,
o să vadă luna doar pe jumătate;
asta la Deliu că la Dărmănesti
nu te întreabă nimeni cine esti
care-ți e partidul, care premierul
e destul să știe domnu' Calinderu
când trece parada lumea strigă ura
prefectul ne face semn să închidem gura
mustele si praful pot să dăuneze,
sănătatea noastră stă în pioneze
restul ca pe roate, scârtâie din greu
nu ne ajunge apa pentru feredeu
morile de vânt se învârtesc degeaba
si morarii ascultă muzică de ABBA
iluminări difuze
iluminări difuze, sclipiri de meteori
bucata de hârtie si pixul uneori
din miezul care arde o jerbă de scântei
aruncă-n întuneric concepte si idei;
ofranda ipocrită va înfrunta cetatea
si tu vei crede, bietul, că bati eternitatea
umflându-te în pene că vezi cea ce nu e
decât prilej pentru cucuie,
agrafe, abtipilduri, extatice alcoluri
galopul Rosinantei închipuind simboluri
si cheia fermecată ce-ncuie si descuie
dar si tu, autorul, călare pe-o statuie!
aceasta e himera, aceasta e năpasta
ce-ti fură noaptea somnul mai mult decât nevasta
când se credea o divă, colegă cu Iocasta;
zadarnice proiecte vizând apoteoza
dar dacă n-o să fie, să nu mai spargi veioza!
ambitia e una, munitia e alta
ia pildă de la Malta:
jeraticul e una, cu totul alta spuza
dar când lipseste muza, lipseste archebuza,
la fel lipseste harul ce mânuiește dalta.
fiecare oaie este un berbec
că e greu sau e usor,
toată viasa alergăm de zor
dăm ocol la treburi dar nu punem mâna
până trece săptămâna
cine este el, cine sunt acesti,
munca e frumoasă doar când o privesti
viscoleste vântul fiecare turmă
dar nimic ca lumea nu rămâne în urmă
soarele răsare si apune, deci
mă bucur că vii, mai ales când pleci
râurile noastre o pornesc pe strec
fiecare oaie este un berbec
d'aia nu ne merg lucrurile bine
că nu ne conduce ăla, stiu eu cine
care este surd, care este mut
vindem participii scoase la rebut
una peste alta treaba este oablă
si destinul nostru, asi văzut: din tablă
nu tai, nu adaugi că nu esti cârpaci
tu esti ăla micu, înghite si taci!
mâine sunt alegeri
mâine sunt alegeri cumpăneste-ti votul
că nu e asta totul ca să stii să seceri
că tu nu ești cine esti, că tu nu esti cine crezi
n-ai ajuns tu Făt-Frumos, dar nici capra cu trei iezi!
tu esti ăla micu' care nu contează
si te dau berbecii ăia mari deoparte
să plătesti în urmă geamurile sparte;
că tu-i duci în spate vrednici si nevrednici;
jilsul cel înalt, liota de sfetnici.
bate vântul, flutură rejansa
cu doi mici si-o bere iroseste sansa
tara asta care, urgisită soartă,
a bătut din poartă-n poartă
după coaja ei de pâine:
asa o fi, Doamne si mâine?!
Nu te mai holba la stele
Nu te mai holba la stele că nu sunt de mucava
bolta n-are licurici, da' nici lampa lu' Ilici
uită-te-n oglindă si plânge-ti de milă
cine e de vină că murim de sete
ne dăm foc la case si ne scoatem ochii,
că femeile moderne se preumblă fără rochii
si Gioconda poartă plete?
Calea robilor coboară printre pământenii lumii
si ni s-a stricat cutia, literele sunt pe dos
că sticletii o iau razna, păsările merg pe jos,
că mumiile fac grevă si-au cerut despăgubiri
am ajuns săracii lumii că noi n-avem amintiri!
am ajuns o nebunie, totul se transmite live
fiecare circ îsi bate joc de liderii cu staif;
soarele răsare noaptea, seara vine la amiază
si-a ajuns să ne conducă nu stiu care căcărează!
Nu te mai lupta cu soarta
Nu te mai lupta cu soarta
că tu nu esti Diogene,
Arhimede si Descartes
nu mai stau noaptea de cart
când îti vine somn pe gene;
Iesi în stradă si privește
zi-le una, zile două
dintre ipoteze una
se hrăneste cu minciuna
iar cealaltă otrăvită
ne-a furat mereu din pită
Lumea cu vedere scurtă
nu-ntreba cine-i de vină
mintea noastră locuieste-n burtă
lira nu mai e sterlină
si-am rămas fără pădure
c-au venit străini s-o fure;
bate vântul, cade bruma
un' să mai visezi acuma
omenirea nici nu știe:
unde nu e viată, nu e poezie!
|
Ion Untaru 10/22/2015 |
Contact: |
|
|
