Zece poeme
Păcat
Ochi spulberat de apus,
povară-n sânge si-n zăpadă,
cum m-ai lovit, cum m-ai răpus,
lăsând în trecători să cadă
câte o lume, câte un vis,
fără-a putea să se mai lege
mâinile de apă cu mâinile de-abis
ale celor ce n-au să se nege;
cum m-ai mințit, cadavrul să-mi furi
cu murmur, cu tremur,
să suflu-n sapte guri
văzduhul neînduplecat de sur;
cum m-ai orbit cu fântâni
prin tragerea cărnii pe roată
si nu mi-ai lăsat nici flacăra din sân
răstignită pe soartă
Geneză
Trupuri muribunde, negre
se smulg pe usă.
Nimeni, nimeni nu schimbă iesirea
să sfarme un cerc
câinele latră la toate
deschiderile usii
până la ultimul muribund
si-apoi părăseste casa
pentru un stăpân
ce nu-i înțelege ochii
si-l cheamă aiurea -
Aici sfârseste un cerc
si-ncepe un ochi!
Pasărea
Rugăciunile rămase-n oase
nemiscate de cenusă
îsi fac trepte si genunchi
într-un ochi uitat închis
sub nisip,
în umbra albă.
Si femeia nu-si mai lasă
nudul
prin sânge simt o pasăre,
sfâsiindu-mă, mamă!
Fapt
În insula de coral
caut firele ierbii
să pecetluiesc un ochi
Astept să plouă drumurile oprite,
glodoase
Si-un fir de iarbă îmi despică palma.
Semn
Albul oaselor e pătat
de umbra mutată din sânge
si-n marginea drumului
tăcerea plânge.
Taină
Umbrele
sporesc în flăcări cenusa
si orbul singur
găseste usa.
Necădere
Ochiul pe margini de cruce
atârnă orbite si duce
rugă în lacrimi, tăcere
lebăda-n inimă piere
Dar steaua pe cer suie!
Insula
Se cerne pulberea în ceas
amăgitor să sporească
intrarea pe apele de sticlă
hotar ce luminează
insula Oceanului
refuzându-i pulberea.
Si pleoapele se trag
cu fiecare zi pe ochi
cele uitate deschise
zadarnic îi caută pe insulă
sunt rătăcitorii Oceanului
Si pulberea se cerne!
Rondelul suspinului
Taina ta e un suspin
al ochilor si-o zare,
albă, fermecătoare,
a petalei unui crin.
Tu sub bolți si-altare
umpli noaptea de senin,
taina ta e un suspin
al ochilor si-o zare
a lacrimii de mare
crescută-n sângele plin
de dor si freamăt divin
al cerului în care
taina ta e un suspin.
*
* *
Toate cuvintele se sfarmă-n urechi,
numai ale inimii
ne rup timpanele.
din aprilie 1969
|
Dumitru Velea, 10/1/2015 |
Contact: |
|
|
