Ropotul vremii
Plâng frunze pale înclestate pe vânt,
Ropotul toamnei picură, iar, pe gene,
Un abur presară argint pe pământ,
Scurs din frigu-nflorit pe tăceri de vreme.
Din colorata clipă stinsă-n livezi
Gol de pictură stă în vântul ce-aleargă,
Jalea viorii prinde umbrele verzi…
Scârtâie ceasul…parcă, nu vrea sa meargă!
Zilele speriate se strâng în ele,
Ce iluzii si ce gânduri aveam ieri!?
Răvăsesc dorul peste visele mele…
Nu stiu unde esti…nu te văd nicăieri…
……………………………………………………………..
Ne-am pierdut sub un cer plin de nori plumburii,
Frunze desenează-n drum durerea mea,
Sub pleoape bruma veghează-n nopti târzii
Si timpul mă-nteapă cum acele de nea…
|
Lia Ruse 9/13/2015 |
Contact: |
|
|
