Calu si Vioara
Într-o seară de vară,
Când venea spre casă
Duduia Vioară,
Îi cânta voioasă
Chiar la poarta lui
Neculai boierul...
Că-l iubea în taină;
Dar pe-atunci oierul
Nu prinsese gustul
Cântecului sfânt...
Se-năsprise mustul
Si servind cam mult,
Somnul mi-l furase...
Cum s-a-ntins în pat,
Ca un plumb picase
Sforăia... 'nfundat
Că n-auzea tunul,
De-ar fi bombardat.
Calu, ca nebunul,
Răgea ne-ncetat.
Calu mi se miră
Cum de îndrăznea
Prea silfida liră
A mi-l deranja!...
Cum era zurliu...
A-ngânat distrat:
- Venisi cam târziu,
Seful s-a culcat...
Vioara-l privea,
Era-nmărmurită:
„A dracu' lichea!...
Nemernică vită.”
- Ce nu îți convine,
Scripcă maronie!
De te uiti la mine
Parcă-aș fi stafie?
- Ce vrei, gloabă slută?
Te trezii din somn!...
Mârțoagă limbută,
Te crezi mare domn?
Catâr... corcitură,
Nu mai necheza!...
Și mai taci din gură;
Nervii nu-mi călca.
Tont neobrăzat,
Ești o farfara!
Râzi ca un turbat,
Zbieri ca o lichea.
Crede-mă că bine...
N-ai să mi te simti,
La boier i-oi spune
Că m-ai scos din minți.
- La așa cântare...
Mai să cad pe jos.
Rage-n gura mare...
- Ce spui, Cal jegos?
Ureche de cretă,
Esti un răpănos.
Vrei să fii vedetă?
„Mare ticălos!...”
Fără a-l mai privi
A plecat grăbită...
În gând suduia:
„Vită necioplită!”
* * *
Peste-u an, mai bine,
Vioara-i spunea:
- Stii, dragă vecine,
Nu mai pot cânta.
- Spune, ce-ai pătit?
Vreau să te ajut...
- Părul s-a tocit,
Arcușul s-a rupt.
- Ăsta ți-e necazul!
Plângi ca o năroadă?
Si-i pupă obrazul.
Calu meu, în coadă
Are păr cât vrei;
Cinci arcuse-ți fac...
- Ah! Vioară de trei lei,
Ți-am venit de hac!
A zis Calu revoltat:
Ai venit la răpănos?!...
Coada-n vânt a rdicat.
- Calu meu frumos,
Te ador, esti miniunat,
Te rog, supărarea uită!
Pe coadă l-a mângâiat
Si de-atuncea-mi cântă...
În loc de morală:
Dacă gura închideai,
Câstig mare îmi aveai.
|
Marin Voican-Ghioroiu. 9/12/2015 |
Contact: |
|
|
