Poeme dedicate sărbătorii Limbi Române
SENTIMENT NATIONAL
- românilor de acasă si de pretutindeni-
patria mea este Limba Română.
limba română este patria mea.
sapte guri de rai pe plai se îngână.
destinul nostru este scris într-o stea.
uneori – cu Tricolorul pe piept
luptăm să devenim nemuritori.
crestinii mei au un mare percept:
sub tricolor e frumos...si să mori.
la Masa tăcerii ne sezum străini.
în capătul mesei le sade bine,
dar când ne-nchinăm la Sfinte-Treimi
ei ocărăsc în gând ale noastre destine.
dar noi mai avem si poeti prin cetate.
iar eroii nostri se numesc – cetăteni.
ne iubim de veci – frate cu frate
transilvani, moldoveni, dobrogeni si olteni.
de ZIUA ROMÂNIEI iesim în prag,
pe pragul Tării – pe veci aici stăpână
si cântăm si ninge si mult ne e drag
să ne iubim la noi – în Limba Română.
VULTURUL CRESTIN
eu sunt Poetul - vultur carpatin
cu aripi de la Dunăre la Tisa,
să cânt pe româneste, să mă-nchin
pe unde-n veac crestinul plânsu-mi-sa.
în limba românească pot doini,
Hora Unirii peste plai se-ngână.
în româneste voi mărsălui
încolonat în armia română.
să îmi iubesc femeia-n limba mea
când muguri noi în grai mi s-or aprinde,
de sărbători, când magii vin din stea,
feciorii-n limba mea să mă colinde.
la Sfânta cruce de pe Caraiman
să rostui rugăciuni - pe româneste
si să îmi intre-n casă - an de an
popi ortodocsi, cu Doamne miluieste...
când ne mai bate bunul Dumnezeu
printre păcatele terestre - certe,
poetul păcătos...acesta...eu,
să-L rog pe româneste să ne ierte.
ce bine e să plângi în limba ta!
ce bine e să facem nunti ca-n basme
când are cine bine-cuvânta
prin viata ponegrită de fantasme…
si când o fi să fiu vultur bătrân
si o să zbor la Doamne-miluieste,
femeia mea - cu busuioc în sân,
să mă jelească tristă...româneste.
TARĂ IUBITĂ...
iubită Tară si adevărată,
precum în rugăciuni, Tatăl ceresc,
ridică-te spre cer - neântinată
si spulberă calvarul românesc.
cheamă-ti feciorii să alunge furii.
din ratiune, palos fă-ti, de foc
si pune-i să-ngenunche pe sperjurii
ce au făcut din datini - iarmaroc.
am plâns două măceluri mondiale,
au fost si ciume, secete au fost,
dar printre-acele clipe triviale
întotdauna ne-am găsit un rost.
destinul tării este în derută
si birurile-s grele, de ocară.
speranta natiunii geme mută;
ridică-te din iad - iubită Tară!
la Montreal - 2015
|
George Filip 8/30/2015 |
Contact: |
|
|
