Odă Limbii Române
Vorbim
cum ne-a-nvățat mama a spune
lucrurilor din jurul nostru -
jumătate pământ, jumătate minune.
E o limbă aprins de curioasă,
pentru unii,
că ne-ntelege si apa si ascutisul de coasă
al lunii,
muntele si luminisul de la stiubeu;
vorbim atât de omeneste
că uneori Dumnezeu,
sub umbra cuvintelor noastre,
se odihneste.
Vorbim ce suntem si suntem ce vorbim,
sorbim din ulcică si vin si lumină,
Cuvântul când ne cheamă la Cină.
Substantivele noastre-s amare;
nu au declinare
nici de venit, nici de dus,
ci numai orizontul de sus -
taboric urcus de Vinere Mare.
N-avem tâlmaci
în această prisacă si Vale a Plângerii;
chiar îngerii,
omeneasca vrând s-o deprindă,
merg la gramatica noastră din ghindă,
iar veacul
din duhul pietrei ce nu se schimbă
răspunde plevei ce-o vântură vântul
Oamenii ăștia s-au născut din limbă,
că înaintea lor,
Întru-nceput,
le-a fost Cuvântul.
Kitchener, Ontario
|
Dumitru Ichim 8/27/2015 |
Contact: |
|
|
