In versuri ...
O scrisoare de la Vechiul Gheorghe
- Mai, Nicolae, ce faci tu acolo?
- Muncesc si eu, la sapa, in zadar.
N-am niciun viitor, de colo-colo.
Ma bate gandul sa ma fac cizmar.
Caci carte, astazi, cine sa ma-nvete
Pe gratis? Sanatate, cin’ sa-mi dea?
Dintre atatea prea cinstite fete!
Doar tatal meu, si biata, maica mea.
Sa nu imi spui, parinte, ca sub soare
Am fost taran – si am ramas descult !
Am fost si fiu al clasei muncitoare!
Si-acum, un rob al clasei celor multi!
Cand sufletul mi-l trag, proptit in sapa,
Privesc pe strazi, curgand, atata fum –
Ca mai si mir cat altii se indoapa
Din tot ce am sapat – cu toti – pe drum –
- Mai, Nicolae, incotro, prin ceata?
- Nu stiu nici eu, raman numai pe loc.
Ce sa mai vreau, de-aiurea, de la viata?
Mai bine-un dram de pace, nu noroc.
- Dar aste haine si incaltaminte,
Si ochii tristi, spre altii, cin’ ti-a dat?
- De-as fi batran, mi-as fi adus aminte…
Dar tanar - doar ai mei m-au imbracat…
Balada lui Pascu
In codrul cel cu frunza mica,
A fost aleasa-o pasarica,
Sa cante libera, sa fie
Padurea – joc si bucurie .
Si-aleasa, se-nchina-n amvon,
Si a cerut, intai, avion.
Apoi, masini pe-a ei masura,
Sa-i plimbe aurita gura.
Si peste tot, si peste toate,
Si gratii cat mai ferecate,
Si ziduri de tehnologie,
In aurita-i colivie.
- O, canta-ne, privighetoare,
Sa mai uitam de ce ne doare!
Poate ai rude, pasari mari,
Mai canta-ne, ca-s lautari,
Sa facem si noi, impreuna,
Padurea – libera, si buna!
Si pasarica, mai avan,
Cerea si lua ultimul ban,
Dintr-o padure de aman,
Ca Oda Bucuriei, toata,
Sa fie tot mai incuiata…
Cartea orbului
cuvant catre tineri
Scorpioanele verzi, de la Triscu, inalt,
Au facut din trotuar – Paradis, pe asfalt –
Timp in care salubrii, de parfum, otraviti,
Au plecat sa respire, la dulceti, rasplatiti –
Cine vine acum, la Petrache-n gradini,
Sa salveze fatada – replantand radacini,
Si cu flori de finic, si cu crengi de maslini,
Eroinele verzi – sa aline, pe maini?
Cat sa poata si ele, sa mai tina pe front,
Toata scoala de gesturi, dar cu praxisul bont,
Toata lipsa-n fundatii, din atatea transee
Nu de scoala-exemplu, ci de eu-epopee ?
Va privesc, continente, va privesc, generatii,
Poate-aveti pe acasa galaxii, constelatii,
Dar armata cea verde, doar cu mana ei goala,
A lucrat ca sa bateti – pe curat – pas de scoala –
Oda Parintelui Limbii Romane
Conducator iubit, te cruta!
Mai lasa si-altora din griji!
Nu-s toti cu sacii-n teleguta!
Mai sunt Vasîi, Cimpoi, Dabiji!
Mai odihneste-te o clipa
Din vesnicia care-ti zbat
In pleoapa fara somn de-aripa
Pentru dreptatea tarii-n toate!
Nucleu in Multiversul nostru,
Ca un Gigant – ce din risipa
Scoate desteptul, ca si prostul –
Din tine – Harul se-nfiripa!
Fara netarmurita-ti minte,
Ce cugetari de vis, imparte,
Si noi idei – de luat aminte –
Ce Viata-am mai trai, din moarte?
Fara inventiile tale,
Care fantastica povara
A Lumii-ntregi, o fac usoara,
Ce Crai n-ar fi, in straie goale?
Tu, Stea Polara Pacii Lumii,
Si-a Libertatii noastre Sfinte,
Cel mai iubit, al Natiunii,
Si-ntaiul Tarii, Presedinte -
Ocrotitor al tuturora,
Si-ntaia ultima speranta,
Cand bate Lumii, Grava, Ora,
Si timpul vrea pe noi – chitanta –
Dicteaza ordinul sa bata
La Putna – clopotul de veghe,
La Alba Iulia – hora, roata,
La Dealu – Capul care vede –
Si-n Basarabia, Bucovina,
Banat, Cadrilater, sa nasca
Lumina Lumilor, Lumina
In Romania pitoreasca!
Suntem romani, de orice sange
Am fi aici – aici ni-e Raiul,
Un ochi ne rade, altul plange,
Si Imparatul ne e Craiul!
Ii bem si vinul, si otrava,
Ii luam din chin, si dam prinosul,
Din Sarmizegetuza Dava,
La rau, raspundem cu frumosul -
Si pilda Lui e scrisa-n Carte
Cu sufletele noastre – parte,
Cu tinereti tot mai inalte,
Si cu Viata fara moarte!
|
