Cât de cunoscuti suntem noi Românii?
Încă din copilărie îmi pun asemenea întrebări, mai ales după ce profesoarele ne spuneau că avem una dintre cele mai frumoase tări europene. De ce despre tara noastră nu se vorbeste, nu se scrie, asa cum se întâmplă cu alte tări. Se spune că noi românii am fi vinovati pentrucă am fost si încă suntem prea modesti si asa am fost chiar din primele veacuri. Totusi, zic eu, să nu uităm că tara noastră a fost prea des invadată si chiar divizată, de alte popoare.
Norocul nostru este că existăm în scrierile unora dintre autorii antici. Dacia, străbuna noastră patrie, era apreciată si dorită pentru frumusetile ei naturale si mai ales pentru bogătiile ei. Se stie că românii au luat aurul din Dacia pentru a-si consolida situatia materială pierdută din cauza războaielor. Dacii cunosteau si practicau scrisul. Istoricul Dio Cassius a mentionat faptul că Decebal i-ar fi scris împăratului Domitian precum si lui Traian. După secolul I se pare că s-a folosit alfabetul latin, fapt dovedit de existenta unor scurte însemnări pe vasele de lut. Scrierea era folosită mai ales în cancelarii si de către preoti. Istoricul Herodot a afirmat că “Dacii erau un popor cu mari calităti morale dar si culturale “. M-am bucurat amintindu-mi de versurile lui Mihail Eminescu intitulate ”Rugăciunea unui Dac”, scrise în sept.1879:
“Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată
Pe-atunci erai tu singur, încât mă’ntreb în sine-mi
Oare cine-i zeul căruia-i plecăm a noastre inimi
El este al omenirii izvor de mântuire
Sus inimile voastre! Cântare aduceti-i
El este moartea mortii si învierea vietii! "
Mostenirea daco-getilor în cultura română i-a preocupat pe multi dintre intelectuali. Miron Costin, Dimitrie Cantemir vorbesc în scrierile lor despre “neamul lăudat de Herodot“. Dacii aveau înclinatie spre arte, dar mai ales spre muzică. Dovezi sunt instrumentele populare cum sunt fluierul si naiul. Aristotel a mentionat că Tracii îsi versificau chiar si legile si le recitau. Strabon sustinea că muzica “ar fi în întregime de origine tracică" si afirma că “Orfeu” ar fi fost de origine trac. Mai mult chiar, sunt istorici care sustin că unele legende ar avea o baza spirituală dacică. Mircea Eliade era sigur că “Mesterul Manole" si chiar “Miorita” aveau izvoarele în cultura dacică. După studiile prof. I. Rusu, în actuală limba română ar fi un număr de mai mult de 160 de cuvinte de origina dacică rămase neschimbate. Sunt si astăzi folosite numele unor localităti asa cum erau în vremea dacilor: Abrud, Arges, Buzău, Dunăre, Mures, Tisa, Turda, Iasi si altele. Acest fapt a fost consemnat si comentat cu mândrie de ilustrul scriitor Bogdan Petriceicu Hasdeu.
Se stie că începutul culturii are la bază pe cea religioasă. Asa este si în cultura noastră. Dovadă, scrierile descoperite în mănăstiri. La Neamt documente din 1405,la mănăstirea din Humor 1473. Cărtile ce au apărut în limba română au fost găsite la Brasov si realizate în anul 1500.
Bogătiile tării noastre au fost întotdeauna râvnite de alte popoare care au dorit să între în stăpânirea lor. Va amintiti de lungă stăpânire a imperiului turcesc, de năvălirile tătarilor, de întinderea imperiului austro-ungar? Toate acestea au tinut tara în sărăcie si pe oameni în durere.
Când mă gândesc la situatiile prin care a trecut tara noastră îmi amintesc tot de Eminescu care a scris în 1867 celebra poezie “Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie ! “:
Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie
Tara mea de glorii, tara mea de dor
Viată în vecie, glorii, bucurie
Arme cu tărie, suflet românesc
Vis de vitejie, fală si mândrie
Dulce Românie, asta ti-o doresc !
În concluzie : “Să nu uităm niciodată cine suntem “!
Florica Gheorghescu / Toronto
|
Florica Gheorghescu 8/21/2015 |
Contact: |
|
|
