| | Poeme 
 singurătate
 
 mi-am dorit
 singurătate
 si
 liniste
 
 dar
 singurătatea
 si
 linistea
 tipă...
 
 
 am guturai
 
 am guturai
 mă doare capul
 nu pot dormi
 si
 ticăie ceasul
 biologic
 si
 nu pot muri
 
 mă doare capul
 am guturai
 
 
 Noe
 
 a muncit
 o sută de ani
 si
 a construit o corabie
 într-un loc uscat
 asteptând ploaia ce va să vină
 si crezând
 
 eu
 nu am construit
 nici măcar o
 amărâtă de plută
 desi trăiesc
 într-un loc uscat
 si cred
 
 sau
 asa cred eu
 
 
 înflorire
 
 ea m-a născut
 într-o zi rece de iarnă
 eu tândăleam pe drum
 (poate stiam ce mă asteaptă)
 
 mi-au pus un nume de floare
 si am murit
 până când Tu m-ai chemat
 si-am înflorit
 
 
 pre-pay
 
 progeniturile noastre
 reprezintă biletul
 pentru o singură statie
 în călătoria spre stele
 
 creatiile mintii noastre
 sunt o posibilă scurtătură
 precum fumul jertfelor
 
 cel mai sigur
 este
 să folosesti
 cartela pre-pay
 
 
 iarba
 
 iarba din tara mea
 este verde
 
 iarba de peste granită
 are o ciudată nuantă
 albastră –
 
 ca inima mea
 
 
 privesc cerul
 
 privesc cerul
 filtrat prin frunzele copacului
 si albastrul se metamorfozează în frunză
 si verdele se transformă  în nor luminos
 iar lumina formează un halou
 o aură energetică a copacului
 
 irisii mei
 când verzi, când albastri
 se topesc în această aură vegetală
 
 degetele
 mi se înfig în pământ
 se ramifică –
 
 eu sunt copacul
 
 privesc cerul
 
 arde banchiza
 
 arde banchiza, oameni buni!
 
 flăcările perverse i-au lins puritatea
 ursii albi au înselat-o cu ursii cafenii
 lichenii s-au prostituat cu orhideele
 aurora boreală flirtează cu soarele
 Dumnezeu s-a împăcat cu Satana
 
 arde banchiza, oameni buni!
 
 
 în valea plângerii
 
 în valea plângerii
 am cântat
 cel mai frumos cântec
 
 cu ochii arsi
 cu timpanele sparte
 cu buze împietrite
 am cântat
 cel mai frumos cântec
 
 si îngerii plesneau de ciudă
 bombănind
 în timp ce îsi lustruiau
 trâmbitele
 Tijl Uilenspiegel
 
 l-am visat
 azi-noapte
 pe  Tijl Uilenspiegel –
 
 se făcea
 că el călărea pe măgar
 bufnita râdea si-mi punea
 oglinda în fată
 
 aveam urechile foarte lungi
 si botul mare
 
 Tijl m-a mângâiat pe cap
 si m-a încurajat:
 “Când te vei destepta,
 n-o să observe nimeni!”
 
 
 
 
 
 |  | 
 
 de Florina Mirea    5/18/2015
 |  | 
 Contact:
 | 
 | 
 
   
   
   
   
 
 |