În acelasi loc
Săgeata trasă din arc la întâmplare
l-a lovit pe împărat la încheietura platosei;
drept a rămas în fata dusmanilor, până seara,
când carul de luptă oprit
se umpluse de sângele său –
uitase că pecetluise scrisorile sotiei
trimise bătrânilor din cetatea de lângă palat,
că prin ele se pusese la cale uciderea cu pietre
a omului sărman
ce nu vruse să-i dea în stăpânire via –
singura lui mostenire de la tatăl.
Acum, prin pânza tesută peste ochi,
mai vede doar cum la spălarea carului în iaz
cele ce îsi câstigă pâinea cu glezna si coapsa
se ung cu sângele său
pe unde joacă brătările si carnea;
iar haita de câini,
aceeasi, dar mai bătrână si hulpavă,
îi ling sângele amestecat cu apă murdară.
Sunt în acelasi loc. Singura deosebire:
pe al stăpânului viei,
scos din cetate si ucis cu pietre,
îl sorbiseră amestecat cu apă cursă de sus.
Omul aprins
Sub norul de fum omul se zbate
jumătate cărbune aprins,
jumătate cenusă.
Unii spun că au auzit plesnetul biciului
din mâna Sfântului Ilie;
altii, că i-au văzut dâra de foc
pe deasupra telegarilor ceresti;
numai omul aprins văzuse un câine
ce i se ascunsese în umbră ca sub pulpana mantei,
pe dedesubt înfuleca din ea
ca dintr-o sângerândă bucată de carne.
Se spune că de la asemenea oameni
îsi ia Domnul cărbunii aprinsi
de-i pune pe limba celor muti,
ca să vorbească;
cenusa o lasă ascultătorilor,
pe fruntile plecate.
Zidul dinăuntru
Cade din mână si dalta,
obosit o ridici si iarăsi lovesti cu nădejdea
că zidul cetătii se va desface; sarea sudorii ti-a albit fata,
pleoapele grele cad peste ochi – si-n vis, în zidul din piatră
lovesti
auzi în piept
cum sângele se zbate istovit de zile si nopti,
Cel ce-a spus că zilele îti sunt mai putine cu una
si noptile mai multe cu una
secrie pe dinlăuntrul zidului, la lumina stelelor, Cronica
cetătii asediate. Pentru vorbele grele ai vrea
cu mâna dreaptă să îl apuci de barbă să îl săruti si,
fără să ia seama, cu stânga să-i treci sabia prin pântece –
precum a făcut Ioab cu fratele său Amasa –
risipindu-i măruntaiele peste cuvintele scrise.
Simti
că ti se uită în ochi,
că se strecoară în tine ca un sarpe auriu
iesind din ou. Ghemuit lângă zid, îl auzi
cum îti scrie numele; ai lovit tu însuti în locul acela,
dar dalta nicio fărâmă n-a vrut să muste din piatră.
Îti amintesti
cu câtă ostire ai împresurat zidul. Erai tânăr în tinutul
dintre ape, unde scări si cântece urcau spre cer. Acum,
oasele lor au albit pământul si paloarea ti-a cuprins fata,
ca o pânză de gheată.
Printr-o spărtură din zid,
ca prin ceată, vezi mâna cu batista albă fluturândă.
Este a femeii ce întreabă:
„ – Pentru ce vrei să distrugi cetatea?
pentru ce să dărâmi zidul?”
„ – Dă-mi capul celui ce mi-a găsit
zilele mai putine cu una
si noptile mai multe cu una! Numai atunci
mă voi întoarce în cortul meu.”
Ea se retrage:
cu sabia retează capul celui ce scrie pe dinlăuntrul zidului
si ti-l aruncă afară.
Cu el în brate, te întorci
în propriul cort, ca-n apele mării închise sub munte.
Din aburul tău
Dacă îti intră norul în locuintă,
să tii ochii deschisi;
iar când îti pleacă norul din locuintă,
să închizi ochii –
astfel vei retine o bucată din el,
în care să-ti vezi chipul.
Întrebare
În locul gol din crestetul capului,
dacă ti-ai aseza o piatră,
te-ai preface într-o lumânare aprinsă
în mâna mortilor?
|
Dumitru Velea 4/10/2015 |
Contact: |
|
|
