Mai stai lângă mine...
CÂNTEC REGINEI NINLIL DIN SUMER
''Ninlil: E adevărat, Enlil este regele tău,
dar eu sunt Regina ta!'' ( Tăblita de lut 9205, din colectia Nippur)
Iar în seara a saptea,
din luna Apelor,
când îi pândea Ninhursag,
după stele,
ca ochii flămânzi ai jderului,
el îi cânta lui Ninlil din lăută:
''Regină a bratelor mele
si a Sumerului,
sărută-mă
cum flăcări pe trup de ulcior
se sărută
până ce visul si-l sting
tot în foc,
ca noaptea-n cenusile ei de cocor.
Îngăduie,
cu numele tău să mă joc,
ca tăria adâncă prin ochi de copil:
Ninlil, Ninlil, Ninlil...
Toate tristetile Eufratului,
în jurul gâtului tău,
lasă-mă să ti le-nsir colier
cu fiecare sărut...''
Asa-i cânta lui Ninlil,
la Eufrat,
îndrăgostitul din Sumer.
''Crede buzelor mele
că a rodie
stiu s-aducă rodirea de cântec
si a focului crud
buzelor tale.
Nespuselor ape
până-n străfund mă aud,
ca albul sânului tău,
aproape...
Regină Ninlil,
e luna Apelor si a iubirilor.
În albastrul glasului tău de april
mă scufund
până la frica dintâi
a trandafirilor,
ajunsi ca si noi
un singur trup si mireasmă
lăutei cu umăr rotund.
Ziua-ntreagă
am întrebat soarele
unde-a ascuns Eufratului
stelele noastre din cer
si nu a stiut.
În noaptea aceasta
cu mir de nard părul tău îl voi unge
si îti voi fi colier
pe gât, cu fiecare sărut.
Ne-ngăduită Regină,
două cuie-or rămâne
tăblitei de lut
despre focul ce-a ars pentru noi.''
Când soarele s-a-mbrăcat în apus
îndrăgostitul din Sumer
Reginei Ninlil i-a-nflorit
trupu-n livadă
sărut după sărut.
Noaptea s-a prefăcut în lumină,
si din lăută
chiar până azi li s-aude cântând
până la noi Eufratul
din tăblita tăciunelui de lut.
CÂNTEC SUMERIAN
Pâlpâia
ultima floare de cer
în unda Eufratului amar.
Îndrăgostitul din Sumer
în luna Apelor
de la primul sărut,
spin cuneiform cu foc îl scria
pe tăblita de lut:
''Mai stai lângă mine...
Numai la ora aceasta de noapte
migdalul înfloreste.
Numai la ora aceasta din noapte
migdalul înflorind
lumina ne-o cântă
din fără de strune.
Numai la ora aceasta din noapte...
Acoperă buzele mele,
albul opririi-n minune
să nu ni-l scuture.
Nu cumva...
Mai stai lângă mine.
Numai la ora aceasta,
când părul tău
întreaga noapte si-a despletit,
privighetoarea
îsi sfâsie ghiersul singurătătilor.
Ascultă-o
prin mireasme de tei.
Acoperă buzele mele,
nu cumva,
nu cumva să rostească,
la ora aceasta de noapte
nimic din tristetile ei.
Mai stai lângă mine
ca luna sorbind din scorusă.
Dimineată
o să ne prindă Olarul,
cum stelele
ne-au ars prin sărut,
pân-au tăcut, cântecul lor
în cenusă,
pe tăblita aceasta de lut.
Mai stai lângă mine
până la ultima floare din cer.
Numai la ora aceasta din noapte
si doar pentru tine
voi înflori precum migdalul din Sumer.''
CE-O FI VISÂND CAISUL?
Pe sub rădăcina acestui cais,
cândva o să m-ascund
să-i caut ita spre vis
si să-i gust din ecoul
somnului mare.
Puntea va fi stropită cu vin
din apusul de toacă
si soare.
Asteaptă-mă!
Va fi doar numai o joacă.
Nu cumva
din vreun sâmbur amar
lacrimei umbra să-i bei.
Tărâmul
nici chiar de luceafăr ajuns,
pe unde genunea-si
doarmea, încă-n mugur,
scânteia de-aprins începutul
din somn către vis,
când veacul era nepermis,
tărâmul acela
nevrâstat cu târziu
numai în bratele tale îl stiu.
Îmbrătisează-mă!
Până-n duhul visat de cais
flacără luisi - părutul,
ca-n începuturi de lumi,
când nu era decât
fiat lux
adică sărutul.
RADIERĂ
Am fost han
drumului
ducând spre nicăieri;
la răscruci -
acelasi castan la cersit
si-o multime de ieri.
Cămilarii
pustiul din mine-au băut
si s-au ascuns după oala de lut.
Chiar si umbra lor
a murit.
Într-o seară
le-am strâns chiuiturile,
dar si geamătul greu,
si am deschis o gară
ca să-L astept pe Dumnezeu.
...parcă-L si văd cum coboară
pe scara ultimului vers.
Mă voi topi în bratele Lui
ca luna plină în alb de salcâm:
- Doamne,
desi nu mi-ai promis,
pentru nasterea mea,
nu cumva ai uitat să-mi aduci
tot ce-o moarte întreagă-am cerut?
O gumă de sters.
Nimic altceva...
OARE DE CE-AM VORBI DESPRE POVESTI?
Toate povestile
încep cu aceeasi tristete,
cum apele prin cetini
foc din luceafăr sorbind
devin cântec.
- Asa cum în brate te tin,
orice poveste cucutei
geloasă i-ar bea din venin!
Ce-ar fi
să spunem basmul si altfel?
Un sărut pentru o dată,
de două ori...
- Vezi că ai scris gresit!
- Ce contează? Acel ''odată''
nu-i pentru noi,
ci pentru ''niciodată''.
Si cum ''niciodată''
demult a trecut
spre codrul lui, cu ''a fost''-ul,
o fac pe prostul
si-ti mai fur un sărut,
asa,
precum ape prin cetini
focul sorbindu-l din stele
devin cântec,
ca trupul tău de lumină
în bratele mele...
Kitchener, Ontario
|
Dumitru Ichim 3/4/2015 |
Contact: |
|
|
