Din volumul - Paralelism vizionar
volum dedicat poetului Marin Sorescu (29.02.1936- 08.12.1996)
Topire
Prea ninge peste tot ce e frumos,
peste tot ce e urât prea ninge,
până-n gânduri intră ninsoarea;
se încinge o bătaie cu bulgări
între creier si vocea creierului,
o ruptură e în codul personal al poetului
muza l-a trădat si el trebuie
să astepte până la topirea zăpezii.
Pe borne se prăjesc stripteoze
Pe borne se prăjesc stripteoze,
ca într-un calendar cu poze,...
foaie verde foaie mută
chiar de e fătuca slută,
tot stripteoză va rămâne
să frângă inimi nebune!
Ca o vrăjitoare fadă
Fata ei ca de zăpadă
Va sluti inimi prea bune
fără har si fără nume
lumea lor e doar pe dos
ce se jură pe Hristos!
. . .
O punte invizibilă
(Plouă cu îngeri la răscruci)
Serile îsi poartă luceferii pe umerii goi,
timpul e însetat,
bea sângele mieilor calzi.
Zeii cântăresc flori si femei rătăcite
pe talere de argint,
îsi întorc buzunarele pe dos
în fiecare statie de tramvai,
au coborât simandicosi si ticniti:
să fluiere în statii
săraci si câini vagabonzi,
parcă au pierdut ceva,
parcă au găsit ceva!
parcă ar fi venit la
întâlnirea cu timpul
sictirit de delirul mieilor;
de când si-a schimbat ora
îsi caută secvential,
ceasul desteptător
si-n fiecare secundă
scoate câte un banut
pentru fiecare trecător,
si-l pune în celălalt buzunar
linistit si.... un pic mai bogat,
dar foarte,... foarte trist
Între două tăceri
(Fără explicatii)
Între două tăceri suntem păsări de foc,
ocolim cerul în cercuri concentrice,
comoara visurilor noastre asteaptă clipa
dezvăluirilor sentimentale si subiective,
un ecou asteptat de către noi toti
trădează tăceri eroice si nesemnate,
si le plantează în urechile fabricantilor
de cuvinte si fapte la comandă.
E vesel sau trist arlechinul din coltul străzii
sau de la chioscul cu ziare?
Câinii latră în limbajul universal
la stelele de pe frontispiciul hotelurilor
si de pe creasta zării, pe motiv că
un nor gazos de radon filantrop
îsi cheamă arhitectii adâncurilor
să întoarcă pământul pe dos
fără să aleagă oamenii de rang
de oamenii fără de rang,
dar să-i premieze pe unii
cu o gură de aer curat
si o viată cu destin,
iar altora să le închidă destinul
fără motiv si fără explicatii.
În locuri uitate de Dumnezeu
În locuri blestemate, oameni blestemati îsi trăiesc ultimele clipe;
Pe sub genele lor se petrec orori numai de ei stiute,
Medicul si popa zilnic dau chefuri,
Si zbârnăie ca apucatii după o Tarantella
Printre lesuri si oameni în agonie,
Jupoaie tot ce se poate, de pe sărmanii samariteni,
Oglinda ochilor lor e vesnic închisă în fată durerii
Si fericirii pentru sosirea reginei reginelor:
Moartea sleampătă, fătoasă spre distractia nebunilor,
si cu gândurile inundate de ticneli de epocă,…
În locuri blestemate, oameni blestemati
Se topesc si se scurg în pământul mâlos ,
fluorescent, mustind a nenorociri terestre,
Ca un iad blând si pământean
Pregătit ca pentru vecie
Unor spirite dăltuite în durere
Si facere de rău.
Doamne, deschide-ti bratele atotputernice,
Dă-le aripi, găteste-i ca pe niste îngeri ai durerii
Spre pildă celorlalti, din celălalt iad pământean,
Cel al îmbuibării si nerusinării,
Soldati ai mantrelor si manierelor de stradă!
Sărutările lor
Se observă că a sosit primăvara,
desi ghioceii s-au stins dinaintea iernii!
Viorile au înghitit trupurile poeteselor,
cântătoare si neimitabile,
ele dau anuntul orei de bal,
si cei ce-au uitat de dragoste
trebuie să intre pe scenă
asa cum n-au mai fost demult:
adică timizi si îndrăgostiti!
Cine mai crede că va veni
Gerul sau Zăpada,
înfofoliti în zile însorite si lungi?
Cântă despre iubire inimile poetilor,
tineri si netineri, tinere si netinere
alungă cu un surâs înmugurit
stihiile noptii reci!
Foiletonistii si-au făcut cumpărăturile
direct de la tipografie,
maldăre de bloc-notes
vor sufoca birourile întepenite!
Fanfara orasului si-a început repetitiile
în grădina publică;
peste tot câte un el si o ea
au câte ceva de zis,
. . . . . . . . . . .
de foarte foarte aproape,
sărutările lor nu spun decât
că a venit primăvara!
Gelozie
Câine slefuit în licoarea minciunii,
vulturi cu aripi de argint se reped
în pulpele tale, chircite a-trebare,
mormane de oase rotunjesc genunchiul
întors în tărână, în blestemele timpului,
peste pietre si vânăt acerb, pe coroană de os,
cu lăcomie de gâde rupi aripi si tremuri,
sălbaticule june, eroare-n morminte,
un câine va pieri din gheară de câine!
Votul de poveste dintr-o urbe din povesti
*se întâmplă pe o planetă îndepărtată
unde toti detinătorii de certificat de nastere,
gândesc!*
Acolo, fiecare urnă are formă de craniu
si poti să îti pui votul în ea,
pe unde vrei,
cum vrei,
cum te taie capul,
adevărată democratie!
Votează absolut oricine
oricine care este un oarecine
adică are patalama
că foloseste aerul urbei,
adevărată democratie!
Ora de vot contează:
în regnul celor cu certificat,
se intră pe clanuri,
asa se intră la vot!
Întâi clanul soriceilor!
Ei inspectează primii urna
să nu aibă deja voturi în ea
(de la repetitii),
când s-au făcut probe
pentru stabilirea
mărimii urnei!
Urmează clanul veveritelor
care aduc alune pentru
îmbunarea votantilor,
plus proteinele ce sunt necesare:
lumea trebuie să fie sătulă
si veselă,
să nu fie în stare de stres,
ca să voteze corect!
Urmează clanurile:
maimutelor, pisicutelor …
|
Marinela Preoteasa 2/26/2015 |
Contact: |
|
|
