| | Ciudată clepsidră 
 Frământi cuvintele
 dospite-n arderea inimii,
 lacrimi se preling prin cioburi,
 raze de lumină
 reflectă scântei deformate
 de tăisul sticlei,
 cercuri noi se deschid.
 
 Ciudată clepsidră!
 Incertitudinea ta, un bulgăre
 ce zace-n stare latentă,
 la o usoară adiere,
 privire sau soaptă a mintii
 se va rostogoli
 în abisul mlastinilor
 din meadrele Styxului,
 un tăvălug ce va târî
 prin focul patimii,
 în ceată si umbre,
 amintiri calde,
 lumină si zâmbet,
 spre a uitării lui Lethe...
 
 Suntem călători
 pe cele cinci râuri
 spre Lumea de Dincolo.
 
 
 Acel prezent din tine
 
 Ideile se răsfrâng
 ca un torent
 mai linistit  decât apele adânci.
 Ai înteles că esti acel ocean,
 nu te mai temi acum, e-asa cum a fost scris,
 mereu ai crezut că nu ai voie,
 însă acum stii că nu ai de ce.
 Cum să te temi de tine?
 E de neînteles să te negi pe tine însuti!
 
 Acum ti-e bine, mâine va fi la fel,
 doar culorile se schimbă, - către ce oare? -
 asa cum apare curcubeul după o rupere de nori,
 pictând lumea din jurul lui.
 Azi îti alegi albastru, mâine va fi un verde,
 l-ai adus pentru că esti trist,
 acum e ca atunci, în prima clipă a vietii,
 arome vii plutesc oniric,
 înfiripări de culori, miresme multiple.
 Nu stiai în ce lume să rămâi,
 erai pe zidul îndoielilor, pierdut
 pe fereastra pustiului din suflet,
 în mine ai regăsit acel prezent din tine,
 pendulând tăcut între Tot si Neant
 mă simti, aici, cu tine.
 
 Vino! Stiu că mă iubesti,
 acum vrei să mă tii la pieptul tău,
 să te joci în părul meu si să îmi cânti.
 Din adâncimi, la suprafată, tâsnesc
 valuri eliberatoare de iubire si tandrete,
 inundându-ne trupul,
 vâltori de simturi serpuiesc lăuntric,
 răspândindu-se încet prin toti porii,
 ne invadează, ne-nvăluie, lăsând, în urmă,
 izvoare de pace permanentă din furia
 si dorinta potolită.
 
 Cuvintele par intruse, tesute
 din umbre si fosnet
 nu-si mai au locul în noua lume.
 Cuibărită sunt lângă tine, deasupra
 un cer usor curbat se destramă
 în nuante stranii contopite cu tăcerea noptii,
 dăruindu-ne
 miresmele ploii misterioase,
 un loc unde trăim Absolutul din linistea sădită.
 
 
 
 |  | 
 
 Irina Lucia Mihalca    2/17/2015
 |  | 
 Contact:
 | 
 | 
 
   
   
   
   
 
 |