Asadar
Preferi răspunsului întrebarea
la care doar inima îndrăzneste
într-o fabuloasă insomnie
chiar de vei astepta vreodată
arderea de dincolo de moarte
si visuri uitate, în tot atâta scrum
se cuibăreste si devine piatră
iar întrebarea pietrei este cea mai grea
căci din castitatea ei naste timpul
într-o miscare aproape invizibilă
când muntele se preface în prund
si prundul într-un soi de rugină
preferi răspunsului întrebarea
iar absintului privighetoarea...
ZILE
Sunt zile care se deschid
precum cărtile noi coperti usoare
te cuprind între răsărit si amurg,
îti măsoară împrejurul carnal
răsfoindu-ti toate obsesiile
si te răstignesc printre piscuri
de cuvinte acolo unde aerul
e subtire, unde timpanele dor
iar tăcerea se acordează
cu nuanțe rafinate de umbră
iar când se închid, îti adie
ceva nedefinit peste fată,
ca o presimțire a călătoriei
si noaptea apare fiinta din vis
cu soaptele ei, frumos despletite...
AUTOPOEM
Trufas, un poem care însusi se scrie
cu sânge de floare si pană mierie,
îngenunchez la picioarele tale, orbit
ca regele cruciat visând graalul
dacă doar pavăza aceasta mi s-a ursit,
dacă mi s-a dat umbra aceasta pe pământ,
n-am fost blestemat să mă tem de copil
de luna nemiloasă cu seceri de gheată
si nici de germenii ucigași din cuvânt
nefiind nenăscut doar din mâluri de nil
sub piramide să mă petrec de o viată,
și să simt doar în gând, când si când
licori, sânge si fum de papirus pe fată
mai caut înscrisuri în grota adâncă
eu am văzut templul din carne ivit
precum viața care țâșnește din stâncă
cu nădejdea mai subțire ca firul de ață
lângă apa iordanului când m-am oprit
și mi-am închipuit o nouă dimineață
în care eram leul cel tânăr, temut și iubit...
PRIMELE
Primele amintiri neamintite:
cântecul mamei așteptând să nască,
o inimă deasupra ta pulsând
și lumea acvatică legănată
în pântec cu gusturi de umbră
sărată și totuși degrabă uitate
odată cu primele raze de soare,
cu vocile chemate și chemând
și cu prima întrebare unde
te vei ascunde de raze si de vânt,
de gustul sălciu de pământ
si de rugul tristeților viitoare?
BUSOLA
Nici măcar o insulă nu am
ca să mă invidieze prietenii
unde să fug de trădarea lor?
orgolii mărunte ca ouă de broască
testoasă îngropate pe plajă,
destinul ca un avion deturnat,
biblioteca pe cip la încheietură,
holograma mamei pe cortex
nici o povară pentru călcâiul zdrobit,
aș putea fi un globetrotter,
dar busola iar o ia razna
în loc de nord, răsăritul
cu muzica lui de taraf,
ca o uriasă plăcintă de casă
îsi ondulează limitele...
SCRINUL NEGRU
Tristetea, ca ultima haină
pe care n-o dai la săraci;
îi pipăi răcoarea în taină,
că n-o recunoști te prefaci
de-a ei căptuseală pătată
te lasi mângâiat ca de apă
si tremuri de frică deodată
că nu o să te mai încapă
sau c-o să ajungă sub roată
si o să rămâi fără ea
si nimeni nu o să mai poată
s-o coase asa cum era
iar prima culoare avută
cea vie, aproape s-a sters,
e poate de-a pururi pierdută,
cum uiti un cuvânt sau un vers
doar gândul s-o dai peste poate,
chiar de-i demodată putin
si chiar dacă-i ruptă la coate,
tu tot o îndesi într-un scrin...
|
Dan Danila 2/1/2015 |
Contact: |
|
|
