Eminescu trǎieste în fiecare dintre noi
Si dacă…
(unor prieteni la plecarea din Canada)
Si dacă iarna ne-a adus
Caldura-n miez de ger
E pentru ca-n al ei apus,
S-avem un dar din cer.
Si dacă plânsul si-a luat zbor
Oceanul traversând
Lacrimi de dincolo de nor
Mǎ vor spǎla în gând.
Si dacă vara-o reveni
S-astearnǎ-n suflet har,
O luminitǎ va sclipi,
Pe-al amintirii far.
Iar dacǎ timpul ce-o trecea
Lǎsa-mǎ-va-n tǎcere,
Smeritǎ rugǎ voi cânta:
“Omu-i fǎcut sǎ spere”.
Gând spre Poet
Când de departe îti ascult tacerea
Aud un nor prin noaptea-adânca
Ce îsi revarsa deluvian durerea
In râuri cafenii tâsnind din stâncǎ.
Când râsul tǎu albastru este mut
Sub misteriosul nerostit cuvânt,
Tot universul viitor, prezent, trecut
Se învârteste-n vid ca-ntr-un mormânt.
Si nu mai e nici soare si nici varǎ,
Nici iarnǎ, nici zǎpada, nici culori.
Oh, tu, ascultǎ-mi ruga mea de seara,
Si doarme-mǎ spre îngerii din zori…
Incantatie muzei
Te cânt, te scriu, te strig, te zbor,
Te suflu-n cer, te suflu-n nor,
Te alb, te negru, te arunc,
Te soare, te visez, te prunc
Te legǎn roz, te legǎn crud
Te apǎr bleu de vânt, de ud,
Te duc, te-ntorc, te salt, te gri
Te rog de aur, rog sǎ-mi vii.....
|
