| | Pe drum 
 L-am văzut pe Mesia pe drum
 de la Latrun la Ierusalim,
 purta cămasă lungă albă;
 o barbă despărtită în două de vânt, acoperindu-i gâtul
 pe cap turban,
 ochi stinsi.
 
 L-am văzut pe Mesia în drumul lui,
 târându-si picioarele, necedând plictiselii,
 ajutându-se de un baston, sculptat, făcut din lemn;
 capul semăna cu un leu,
 urechile asteptau un semn.
 
 L-am văzut lângă Ierusalim
 cu ochiul îndreptat către portile orasului,
 concentrare a mintii, gură închisă.
 Ochii i se întredeschid
 în asteptarea răspunsului.
 
 L-am văzut pe Mesia,
 sucindu-si capul, uitându-se în sus în toate părtile,
 privind la oameni,
 făcând o miscare nedorită cu mâna,
 privind în urmă,
 îngăduind ochilor lui să se stingă din nou;
 întorcându-se în casa-i ca o grotă,
 ascuns de muritori.
 
 Poate că nu are încă destule fire cărunte în barbă.
 
 
 Singuri
 
 Singuri păsim pe drumurile noastre,
 pe acelasi pavaj,
 în aceeasi directie,
 nu împreună.
 
 Uneori, cu coada ochiului,
 ne vedem unul pe altul,
 uneori trecem
 unul prin altul,
 si nu ne întâlnim.
 
 Trec ani până întelegem,
 ani până la convenire
 si până atunci
 ne-am obisnuit
 să spunem:
 acesta lângă acesta,
 acesta cu acesta,
 pe acelasi pavaj
 împreună.
 
 Singuri mergem pe drumurile noastre
 si acel care spune că a înteles
 si chiar acela care spune:
 eu am stiut,
 toti mint.
 
 Si eu mint.
 
 
 Oameni împăiati
 
 Oameni împăiati expusi în vitrine,
 ei zâmbesc,
 cuvintele de pe buzele lor sunt pentru mine
 si eu le pricep,
 limba mea e chiar limba lor.
 
 Desi prin fata mea se perindă oameni,
 eu nu văd decât o cămasă frumoasă
 încheiată corect la toti nasturii,
 părul de pe piept bine ascuns.
 
 La fel si pretul.
 
 
 Mărfuri
 
 Te-am cumpărat
 si tu m-ai cumpărat pe mine,
 iar amândoi am cumpărat un fier de călcat.
 
 Aburii lui îsi fluierau cântecul de la distantă,
 voind să acopere trupul nostru obosit.
 
 Fierul de călcat încerca să netezească
 zbârciturile anilor nostri.
 
 Am rămas
 numai cu certificatul de garantie.
 
 
 Inel si cravată
 
 Inelul era de aur
 cum fuseseră zilele mele cu tine,
 literele numelui tău se-mpletesc între ele
 pe un fundal negru.
 Mi-l potrivesc pe deget, si-mi alunecă –
 să nu-l pierd, să nu-l pierd.
 Astăzi, adăugat unor chei
 între palma Hamsa deschisă, antidotul pentru deochi,
 si un pumn strâns s-aducă noroc,
 amuletele mele: Inelul, inutil,
 (patru grame în plus la greutatea legăturii de chei)
 mă însoteste la fiecare usă.
 
 După usa de la dormitor se află
 cravatele,
 e una cu dungi azurii si turcoaz,
 romburi si diagonale.
 A fost odată legată.
 Ti-ai potrivit-o într-o zi la gât
 când m-ai condus la altar.
 
 Un an si jumătate mai târziu
 te conduceam eu
 în ziua în care-ai lăsat în urmă amintirile din lagăre
 despre care nu spusesesi nimic.
 
 Greu, un inel pe-o legătură de chei,
 o cravată rămasă orfană,
 albastră, nedeznodată.
 Si tu nu mai esti.
 
 
 Clovn în Ierusalim
 
 Multi nebuni se învârt
 în orasul sfânt,
 toti cred că sunt profeti sau mesagerii lor.
 Dar în cel mai bun caz sunt doar anuntătorii furiei.
 
 Si el, cel mascat, parfumat, ridicol, stie
 
 că aici s-a dat mila,
 măsurată s-a dat mila,
 si câteodată
 s-a si uitat să se dea.
 
 Inima lui s-a împărtit în multe bucătele.
 
 Asta e soarta unui oras bătrân.
 Si sacii de pe umeri sunt greu cărati.
 El, cel mascat si parfumat stie
 că zâmbetul lui, poate, va găsi locul unde se ascunde mila.
 
 
 
 
 |  | 
 
 Menachem M. Falek     1/13/2015
 |  | 
 Contact:
 | 
 | 
 
   
   
   
   
 
 |