Poezii din volumul " Paralelism Vizionar " (volum omagial pentru Marin Sorescu),
Greenwich
Partea cea mai frumoasă din tine, e
partea materială a monedei pe muchie
înfrăgezindu-te printre suspine si irizări;
într-o zi pământul si-a schimbat directia,
din toate aceste lucruri pe dos
ti-ai făcut o corabie si nu mai stii
încotro duce drumul soarelui,
minunea unor tăceri fără schimb;
cauti disperat meridianul de Greenwich
dar nu mai stii ce-a zis pământul
când a pornit-o la drum
Farmec viu
Ai pingelit drumul spre soare
cu pasi vânzători de-ntuneric,
clepsidrele răsar pe trotuare
ca pietrele reci în amurguri,
e-un gând mai absurd decât viata
icnind în ungherele noptii
în clăi de fânete si
birturi cu unsoarea pe usi
si firma ascunsă sub pat?!
Lesinuri absurde-n tribune
si zâmbete vii în saloane
tatuează zarea cu visuri,
cu licori sângerânde
si amurguri întristate de zei.
Ai pingelit drumul spre soare
cu pasi vânzători de lumină,
în farmecul ei viu nu se moare.
Tu visezi sa o iei mereu de la capăt
Viata îsi joacă sotronul foarte linistită
înaintea fiecărei nasteri,
înaintea fiecărui deces,
după fiecare nastere
si după fiecare deces!
Fiecare pătrătel
are istoria sa,
poartă câte un nume
si un pronume,
numai ea, viata
le recunoaste
si le stie directia;
într-o zi sotronul va fi jucat:
viata îsi va juca "pătratele"
numai după legea ei,
îsi cunoaste foarte bine lectia
fără s-o repete vreodată!
numai tu visezi
să o iei mereu de la capăt!
Gaj
Numele tău sună a dragoste si durere,
a coastă de verb, a plânset de cerb;
înaintezi prin hătisul cuvintelor
cu stele de mare, de cer,...
pe umeri, pe brate, pe tâmple,
întorci strigătul în val de nelinisti
si în stamină de cântec,...
nu vreau să murim în curcubee de-amurg
purtându-ne centura visării pe pântec!
cuvintele-s false cochete-n baston
cu farduri albastre si negre,...
lăsându-si iubirile drept gaj pe peron
si-n " buzunarul" postasului orb
strecurându - se ca o cârtită
..........................
printre copacii luminii.
Topire
Prea ninge peste tot ce e frumos,
peste tot ce e urât prea ninge,
până-n gânduri intră ninsoarea;
se încinge o bătaie cu bulgări
între creier si vocea creierului,
o ruptură e în codul personal al poetului
muza l-a trădat si el trebuie
să astepte până la topirea zăpezii.
Fluturii si fantana
Nu voi fi niciodată acasă
pentru mine si vânzătoarea de flori;
simt câmpul, intrând în carne
si crescându-mă sălbatic,
văd zilele verii sfătuindu-se
si dăruindu-mi un zbor tainic
spre universuri paralele;
cerul se scaldă-n cercuri concentrice
până-n albastrul ochilor tăi,
o populatie de fluturi
se odihneste pe banca fântânii,
din lapislazuli sunt ghizdurile ei.
Sub degetele ploii
Sub degetele ploii se adună-un timp stiut
numai de tine si numai de mine;
linistea ei ni se prelingea
peste plete si pleoape
ca pentru bucuria verii.
Ploaia părăsise cerul
doar pentru noi,
ea încerca, alunecoasă
să ne păstreze
ca pe un trofeu al iubirii,
de foarte de mult,
...
s-a prelins de atâtea ori
peste îndrăgostiti,
inconstienti si absurzi,
i-a învăluit zeiesti,
acelasi refren,
aceleasi incantatii,
aceiasi melodie sălta sub degetele ploii,
aceeasi iubire i-a furat degetele!
|
Marinela Preoteasa 1/3/2015 |
Contact: |
|
|
