Poemele iernii
TORNADE ALBE
Ninge peste oras, ninge albastru,
Iar în suflet se face frig.
Suave tornade albe
Leagă cerul cu pământul,
Intr-un dans apocaliptic,
Si cad apoi anonime
Printre noi, trecătorii,
La fel de anonimi
Ca această seară de iarnă.
Te astept la ceas la Universitate...
Te caut printre bărbatii
Care, cu un zâmbet discret
In coltul gurii,
Trec pe lângă mine
Si îmbrătisează undeva,
In multimea din jur,
O altă femeie.
In sfârsit, tu si eu,
Noi doi,
Si totusi
Fiecare...
DEPENDENTĂ
Te scriam pe ziduri,
In paginile caietelor
Rămase totdeauna albe,
Pe trunchiuri de copaci tineri,
Niciodată pe frunze.
Te pictam în aerul
Pe care apoi îl trăgeam în piept,
Precum fumul primei tigări
După o îndelungată abstinentă.
Te ascultam vrăjită
In muzica lui Mozart si Paganini,
In ritmul picăturilor de ploaie
Căzute pe învelisul fierbinte
Al trupului mistuit de soare...
Când, în cele din urmă,
Ne-am întâlnit în Orion,
Te-am ascuns arzând
Intre pleoape.
De atunci,
Ca să nu te mai pierd,
Umblu prin Univers
Mereu cu ochii închisi...
LASĂ POARTA DESCHISĂ...
Pe versul acesta mă voi întoarce
Ca pe o invizibilă linie aeriană.
Lasă timpul să-si urmeze cărarea,
Nu întoarce acele ceasornicului,
Fiindcă tot nu ajută la nimic!
In noaptea Anului Nou,
Lasă poarta deschisă!
O voi găsi, nu-ti face griji,
Si voi intra negresit...
Prezenta mea ca o apă verde,
Sau ca o ceată albă, vâscoasă,
Nu trebuie să te tulbure!
Si să nu-ti pese de câinele
Care va urla deznădăjduit
Ca în noptile dinaintea
Plecării mele...!
Pe versul acesta mă voi întoarce
Acolo, în casa păpusilor si a poeziei,
Unde stiu că sunt asteptată,
Chiar dacă perdelele sunt lăsate
Si lampa cu gaz
De prea multă vreme nestearsă.
In noaptea Anului Nou,
Lasă poarta deschisă...!
|
Domnita Neaga 1/1/2015 |
Contact: |
|
|
