Scrisoare pastorală
Fericiți cei ce nu fac nimic!
Este o concluzie la care am ajuns după Revoluție, cunoscând mai bine realitățile sociale, economice și, cât de cât, politice. Câteva exemple și situații pot susține cu prisosință această afirmație.
Au fost puși pe liber sau, altfel spus, au fost dați afară din servicii milioane de muncitori, funcționari și militari. Cei mai mulți erau oameni tineri, cu experiență și competență în domeniul lor de activitate. Li s-au dat acele ,,salarii compensatorii, pentru a se retrage din producție și a se duce acasă, ca să nu mai facă nimic. Am pierdut astfel un tezaur uman inestimabil. Meseriași cu înaltă pregătire profesională au început să împingă vântul pe stradă, să încerce să deschidă câte o mică afacere, să se reprofileze, să-și caute locul peste mări și țări, pur și simplu, să existe și să aibă iluzia că nu ruginesc. Rezultatele se văd azi, după douăzeci de ani. Mâna de lucru calificată este greu de găsit. Meseriașii adevărați sunt pe cale de dispariție, ca să nu-i numesc adevărate ,,monumente istorico-umane. Cârpaci și meseriași de trei parale, care se pricep la toate și la nimic, întâlnești pe toate drumurile. Unul dintre ei îmi spunea de curând: ,, - Știu să fac orice în lume, doar grijanie nu știu să fac! Ca să vezi! Bine că mai avea atâta brumă de bună cuviință! Când i-am văzut niște lucrări, puțin a lipsit să nu o iau la fugă.
Au fost distruse nenumărate unități de producție, respectiv combinate, uzine, fabrici, abatoare, sere, mine, sonde, rafinării, bănci și multe altele. S-a justificat că s-a schimbat modul de producție, de la cel centralizat-comunist la cel capitalist, la economia de piață. Unități de valoare europeană au fost vândute pe nimic unor oameni puși pe căpătuială, care s-au opintit din greu să le distrugă și să le ducă la fier vechi. Nouă nu ne mai trebuiau. Noi nu mai aveam nevoie de nimic! Azi cumpărăm totul de la străini. Până și capse de prins foi de hârtie luăm din Germania, iar agrafe folosite în același scop din Taiwan. Noi nu mai putem să facem nici atâta lucru! Cândva produceam de la ace cu gămălie până la avioane, azi nu mai facem nimic, cumpărăm totul!
Au fost d0istruse fermele de stat și ceapeurile și lumea a răsuflat ușurată. S-a împărțit pământul, dar repede ne-am dat seamă că agricultura este foarte păguboasă, că între agricultură și contabilitate trebuie clădit un zid cât fostul zid al Berlinului, ca să nu se vadă între ele și să se ia la bătaie. Această convingere s-au grăbit să ne-o inoculeze și frații noștri de la cârma țării și prietenii din afară. Subvenționarea masivă a agriculturii în alte țări a permis străinilor să aducă produse agricole și preparate diverse la prețuri foarte mici și astfel au pus pe butuci pe orice întreprinzător român. Astăzi mâncăm castraveți din Vietnam, mere din Italia, struguri din Africa de Sud, roșii din Turcia, fasole din Egipt și lista ar putea continua. Vedem bine că nu sunt bune, că au doar aspect, dar nu au gust, nu au miros, nu au ceea ce aveau fructele și legumele noastre, carnea păsărilor, porcilor și celorlalte animale ale noastre. Astăzi se dau subvenții și la noi pentru agricultură. Culmea, că cel care nu face nimic este subvenționat de câteva ori mai mult decât cel ce muncește pe aceeași unitate de teren. Vreau să spun că cel care nu lucrează terenul, ci declară că l-a lăsat pentru ,,pășune primește de câteva ori mai mulți bani față de cel care ară, discuiește, cumpără sămânță, seamănă, pune îngrășăminte, întreține cultura, recoltează. Altfel spus, fericiți sunt cei ce nu fac nimic!
Au apărut ca ciupercile după ploaie niște jocuri piramidale de tip ,,Caritas ori ,,FNI, care au stors bruma de economii a multora dintre români, ori i-au lăsat fără case pe alții. Ne amintim deviza organizatorilor acelor megaexcrocherii, deviză care trona pe pancarte uriașe prin orașe: ,,Dormiți liniștiți! Avem noi grijă de banii voștri! Și au avut!
Sutele de taxe și impozite, birocrația și abuzurile unor organe de inspecție și control au descurajat micii și marii întreprinzători, aducându-i în pragul falimentului. Mai fericit ești dacă stai în banca ta și te mulțumești ,,cu ce este, decât să te chinui să pui pe picioare o afacere, indiferent de domeniu.
Am alungat din posturi de conducere, din posturi cheie, oameni competenți și am cultivat tot într-o veselie nepotismul, favoritismul, incompetența. Legea bunului plac a fost principalul criteriu de selecție al oricărui șef de instituție. A fost suficient să intri într-o gașcă de interese, ca să fii propulsat, promovat; ai încercat să te ridici pe brânci, pe forțe proprii, prin muncă cinstită, ai fost marginalizat, sfidat, eliminat din viața publică. Te crucești când vezi oameni care abia știu să citească în funcții centrale, dispunând de viața și destinele a mii de oameni, cărora le-a cântat cioara. Ne mirăm acum și ne dăm cu pumnii în cap, când auzim de datoriile uriașe ale țării, datorii pe care nici nepoții noștri nu vor fi în stare să le plătească, de greutățile asemănătoare cu cele din vreme de război prin care trece țara, de lipsurile și neajunsurile de zi cu zi, de teama zilei de mâine, de buimăceala copiilor noștri, de lipsa de orizont și de viitorul tot mai neclar al fiecăruia în parte și al tuturor laolaltă.
S-a stins entuziasmul post-revoluționar, când societatea românească era în stare să mute și Carpații de la locul lor. Unii s-au apucat de afaceri murdare, de trafic de droguri, de țigări și carne vie, de mituit și de corupt pe oricine și pentru orice. Și le-a mers! Palatele și mașinile, conturile și funcțiile învârtiților zilei i-au făcut pe mulți să intre într-o stare de apatie, de indiferență, convinși fiind că cei mai fericiți sunt cei ce nu fac nimic!
*
Procesul lui Dumnezeu.
Departe de a avea nostalgia presei comuniste, dar de multe ori îi simt lipsa! Erau niște site ale cenzurii și ale bunului simț, care țineau departe de pagina scrisă și de ecran bălegarul și puroiul social. Lăsând de-o parte paginile confiscate de puterea politică, știrile obișnuite, faptul divers, îți inoculau o notă de optimism, de încredere că nu-i totul pierdut, că mai este o rază de speranță.
După Revoluție am fost invadați pe toate canalele, reviste, ziare, posturi de televiziune, radio etc., de tot ce a fost mai urât în subteranele sociale. O cloacă de infractori ordinari au ieșit la suprafață și s-au răspândit în toată lumea, mânjindu-ne imaginea de țară și de popor civilizat. Toate aceste canale de informație s-au întrecut să pescuiască ce a fost mai rău și mai urât în societate pentru a-și vinde produsul, pentru a avea audiență la public. Și publicul a înghițit asemenea gunoi tot într-o veselie. Și o mai face încă. De câteva săptămâni, spre exemplu, în prim-planul emisiunilor noastre de televiziune se situează procesele de divorț ale unor ,,vedete de doi bani. Vor cu orice preț să ne vâre pe gât termenele de proces, ce a zis unul, ce a răspuns altul, ce s-a hotărât, ce se bănuiește. Nenorocirile din Japonia și războaiele din Libia, Irak, Afganistan au trecut pe loc secund în fața unor ,,evenimente de acest gen.
Mai mult, într-una din serile trecute, un pușcăriaș condamnat la ani grei pentru omor, după ce mai înainte făcuse alți ani de închisoare pentru furt și tâlhării, dăduse în judecată pe
. Dumnezeu! Cazul făcuse deliciul presei românești și străine, înconjurând lumea. Era chiar celebru! Nimeni nu s-ar fi gândit că ar fi posibil un asemenea proces. Cu excepția românului în cauză. Acesta Îl dăduse în judecată pe Dumnezeu, făcând plângere penală la parchet, că Dumnezeu nu a respectat
contractul de la botez. Individul spunea că e botezat ortodox și că la botez, în rugăciunile care s-au citit atunci, a fost chemat în ajutor Dumnezeu, ca să-l ocrotească de-a lungul vieții de ispite diavolești, de păcate și de rele. Dumnezeu nu-l apărase și tocmai de aceea el își petrecuse viața până la cei 45 de ani ai săi mai mult prin pușcării. Am putea zice că individul este bolnav psihic, dar aceasta nu era posibil, fiindcă atunci n-ar mai fi fost în penitenciar, ci într-un spital de psihiatrie. Parchetul din Timișoara, primind o petiție de acest gen, dăduse NUP, adică ,,neînceperea urmăririi penale, pe motiv că ,,adresa pârâtului nu este cunoscută. La așa plângere, așa sentință! Mă gândesc, însă, cum a fost comentată această bazaconie în străinătate? Ce zic străinii de noi, de poporul român?
Îmi amintesc de o știre transmisă de presa sovietică. Fusese un concurs de automobile, la care participase și un echipaj sovietic. În presă a apărut știrea că ,,echipajul sovietic s-a clasat pe locul al doilea în lume, ceea ce denotă nivelul tehnicii noastre și performanțele sportivilor noștri. În final, o propoziție scurtă menționa că ,,echipajul Statelor Unite s-a situat pe penultiumul loc. Ziarul cu pricina nu mințea, dar felul cum transmitea informația avea rolul de a induce în eroare în mod benefic. În realitate, la concurs participaseră două echipaje, cel sovietic și cel american. Echipajul american se situase pe primul loc, iar cel sovietic pe locul al doilea. Important era că cititorul era ajutat să vadă partea plină a paharului.
*
Rugăciuni pentru copii(III). Mai redăm câteva rugăciuni atât de necesare:
I. ,,Doamne, Dumnezeul nostru, Cela ce cu înțelepciunea Ta ai zidit pe om și ai suflat în fața lui suflarea de viață și, binecuvântându-l, ai zis: ,,Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul, iar la Cana Galileei, prin Unul-Născut Fiul Tău, ai binecuvântat nunta și deci nașterea de fii, cu multă umilință rog marea Ta bunătate ca neîncetat să reverși harul Tău și să Te milostivești asupra copiilor mei, pe care Tu ai binevoit să mi-i dăruiești. Umple-i pe ei de înțelepciune și pricepere. Îndreaptă pașii lor pe căile omeniei, ale dreptății, ale dragostei de oameni și ale bunei-cuviințe. Ajută-mi a cultiva în ei bunătatea și a-i face folositori loruși și obștii în mijlocul căreia trăiesc. Dă-le lor comorile cerești ale virtuții, care nu pier niciodată.
Nu cer pentru ei, Doamne, bogății pământești, ci Te rog: dă-le un trup sănătos și iubitor de osteneală, precum și suflet luminat și râvnitor spre tot binele, ca să ajungă buni fii ai Sfintei noastre Biserici și vrednici cetățeni ai Patriei, ca de-a pururi să binecuvânteze numele Tău. Amin!
II. Atotputernice Stăpâne, Ziditorul și Părintele nostru cel Ceresc, care din bunătatea și prin binecuvântarea Ta mi-ai dăruit copii: Însuți primește mulțumita și lauda inimii mele pentru acest dar și mă învrednicește de harul și ajutorul Tău, ca să-mi pot îndruma copiii pe căile credinței, ale evlaviei și dragostei Tale, ca odată cu vârsta să crească și în har și înțelepciune și să se învrednicească de moștenirea vieții veșnice. Amin.
III. Dumnezeule, Care ești înțelepciunea și bunătatea nesfârșită, trimite-L pe Duhul adevărului asupra copilului/copiilor nostru/noștri ca să îi (le) lumineze mintea și inima cu lumina Sa. Te rugăm ca învățătura să nu-l (-i) îndepărteze de Tine, ci să fie mereu pentru el (ei) o căutare a adevărului și o dobândire a cunoștințelor necesare spre a-și împlini rolul în societate, pentru a-și câștiga cinstit existența și pentru a-și ajuta mai bine semenii. Amin.
*
Cuvinte duhovicești. ,,Mai bună este bătrânețea prudentă decât tinerețea lipsită de experiență, mai bună este întârzierea cu socoteală decât graba pripită; mai bună este o domnie scurtă decât o tiranie de lungă durată, după cum o mică avuție, câștigată cu cinste, este mai de folos decât o avuție mare, dar nesigură. Puțin aur valorează mai mult decât mulți talanți de plumb și puțină lumină este mai folositoare decât mult întuneric; ,,Fii mai nobil decât aproapele tău, prin faptul că te arăți mai bun, fii pentru cel nenorocit dumnezeu, imitând mila lui Dumnezeu; ,,Frumos lucru este bunătatea și mila de cei săraci, precum și ajutorarea semenilor în vreme de necazuri(SF. GRIGORE DE NAZIANZ); ,,Să ne facem buni și folositori și nouă și altora, să scoatem din sufletul nostru toată răutatea și să ne învrednicim de fapte bune, căci numai așa ne vom învrednici de bunătățile viitoare; ,,Cel ce voiește a fi bun, nimic nu-l poate împiedica, chiar dacă ar fi fost până atunci cel mai rău om de pe pământ; ,,Cu toții lăudăm și admirăm pe cei care săvârșesc cele bune, chiar dacă noi nu le săvârșim; ,,Cele bune aproapelui nostru mai întâi mulțumesc și înveselesc pe cel ce le face; ,,Nimeni nu va deveni mai bun prin constrângere... A fi bun în chip forțat înseamnă a nu fi bun(SF. IOAN GURĂ DE AUR).
*
Batjocorirea lui Iisus. Mereu apar emisiuni, mereu se reiau emisiuni, în care se batjocoresc cele sfinte. Mântuitorul, Maica Domnului, sfinții, icoanele, Biserica, Sfintele Taine, Sfintele Moaște, sărbătorile, Sfânta Cruce și orice reprezintă creștinismul este pus la zid și batjocorit. Oameni fără conștiință, fără frică de Dumnezeu și fără rușine de oameni, fără respect de tradiția neamului românesc se grăbesc să-și facă audiență la posturile respective, împroșcând cu noroi tot ce-i sfânt.
Am mai luat atitudine față de aceste aberații și în paginile ,,Scrisorii pastorale și în alte organe de presă. Un îndemn vă adresez, ca preot: nu vă lăsați amăgiți de aceste glasuri de sirene. Păstrați-vă credința Dumneavoastră moștenită din moși-strămoși. Sunt interese mari la nivel mondial, care urmăresc distrugerea creștinismului și înlocuirea lui cu alte religii. Pe de altă parte, nu uitați că e sfârșit de veac și vreme de cernere. Cel rău lovește mai crunt ca oricând creația lui Dumnezeu, în primul rând omul și sufletul lui. Nu vă lăsați ademeniți. Prima formă de luptă a Dumneavoastră este schimbarea postului de televiziune, care vă otrăvește sufletul cu astfel de defăimări. În al doilea rând, întăriți-vă propria Dumneavoastră credință, prin post, prin rugăciune, prin fapte bune, prin participare la slujbe, prin spovedire, prin împărtășire. La această vreme de cernere, Dumnezeu nu ne vrea căldicei, ci doar fierbinți în credință. Cine are urechi de auzit, să audă!
*
Planeta. Cu prilejul colindului cu Botezul, o tânără enoriașă mi-a prezentat o carte veche, terfelită de prea multă folosință, întrebându-mă ce carte ar putea să fie, mai ales că nu mai avea coperți. Mai mult, enoriașa respectivă mă îndemna s-o public, ,,fiindcă ar fi foarte căutată. Am răsfoit-o și mi-am dat seamă că e vorba de așa-numita Planetă, care a avut mare circulație în societatea românească până la al doilea Război Mondial. În ea erau preziceri privind viitorul fiecărei categorii de oameni născuți în cele douăsprezece zodii, preziceri privind vremea, calamitățile naturale și multe altele.
Am spus atunci enoriașei respective și o repet acum, socotind că este bine să fie cunoscute aceste lucruri de cât mai mulți credincioși ai noștri și nu numai. Până pe la începutul veacului al XIX-lea au circulat în manuscris sau chiar tipărite trei cărți de preziceri ale viitorului. Ele erau traduceri din literatura slavă, care, la rândul ei, le împrumutase din cea bizantină. Cea dintâi era Rojdanicul. Ea prezicea viitorul omului pe baza zilei de naștere, respectiv a zodiei. Era un fel de horoscop de azi, dar mai dezvoltat. A doua carte de preziceri era Trepednicul. Ea prezicea viitorul pe baza tremurăturilor unor mușchi ai corpului uman. Spre exemplu, dacă ți se bătea ochiul stâng, era de rău, dacă ți se bătea cel drept, era de bine. Aceste superstiții se mai întâlnesc și azi mai ales în satele noastre. Cea de-a treia carte de preziceri era Gromovnicul. Ea prezicea viitorul pe baza fenomenelor meteorologice. Dacă tuna (dudăia) întâi primăvara la apus, era război în anul acela; dacă tuna în anumită zi, anul avea să fie rodnic și așa mai departe.
Planeta prelua cele trei cărți de care am făcut vorbire mai sus, mai adăuga alte credințe și superstiții care erau foarte căutate de cititori și astfel devenea o carte foarte căutată. Mărturisesc că în copilărie, când învățasem să citesc, mămica mi-a adus o Planetă de la cineva din Severin. Am citit-o pe nerăsuflate și mare mâhnire mi s-a așternut în suflet, mâhnire împărtășită și de părinții mei. La zodia mea scria că nu am parte de ,,haină neagră. Gândul ne-a dus imediat la haina preoțească. Tocmai începusem de câțiva ani buni să frecventez biserica, să spun la slujbă Tatăl nostru și Crezul și să-mi construiesc vise de viitor privind misiunea preoțească. Iată că azi pot constata că a fost mincinoasă acea prezicere.
Eu, preot fiind, nu pot să public Planeta. Ea nu este în ton cu învățătura creștină ortodoxă. Ea se bazează pe credința, străină creștinismului ortodox , că omul este predestinat, ursit, sortit, la venirea sa în lume să facă sau să nu facă anumite fapte, să meargă pe calea păcatului sau a virtuții, să ajungă în rai sau în iad. Nimic mai fals! Este o superstiție rămasă în mentalitatea românească și nu numai din religiile precreștine. Învățătura creștină propoveduiește că omul are libertatea absolută de a alege între bine și rău. Tocmai de aceea este justificată judecata particulară de după moarte și cea universală de la sfârșitul lumii. Tot așa este justificată răsplata divină pentru faptele noastre bune și pedeapsa pentru cele rele. Dacă am fi ursiți să facem sau să nu facem anumite fapte, am fi ca niște mașinuțe teleghidate, nu am fi responsabili pentru faptele noastre. Nu este vinovată mașina că face accidentul, ci șoferul care a condus-o. În cazul predestinației, ursitei, destinului, sorții, noi am fi mașinile conduse de cineva din umbră. În realitate, și Dumnezeu respectă libertatea noastră de a alege binele sau răul, viața sau moartea, virtutea sau păcatul.
*
.
*
Zâmbete.☺Dacă tu crezi că un profesionist te costă scump, e din cauză că nu știi cât te costă la sfârșit un incompetent! ☺Frizerul îl întreabă pe client: ,,-Cum să vă tund ca să fiți mulțumit? ,,-Gratis! răspunde clientul grăbit.☺Dorel vine acasă, amărât, după prima zi de școală și maică-sa îl întreabă: ,,-Ce ați învățat astăzi la școală? ,,-N-am învățat tot! spune Dorel. Ne-au spus că... trebuie să ne întoarcem și mâine! ☺În clasa întâi, la o lună după începerea școlii: ,,-Spune, Dorele, cunoști această literă? ,,-Da! răspunde cel întrebat. ,,-Dacă o cunoști, cum o cheamă? ,,-Nu-i știu numele, o cunosc doar din vedere, domnule învățător!☺ ,,-Fiule, lasă-te de fumurile astea cu pictura și apucă-te serios de medicină...! ,,-De ce, tată?... ,,-Simplu: în pictură toate greșalele rămân expuse vederii, în timp ce în medicină ele sunt îngropate odată cu bolnavul...!
*
Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
|
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda 11/14/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.