Octombrie pe doua continente
Octombrie a sosit la mijlocul toamnei schimband decorul cu zile mai scurte, vant taios și acea ploaie marunta care indeamna la reflexie si melancolie.
Pentru mine, el deschide o poarta in timp: o punte fragila intre toamna de acum, traita in maretia salbatica a Canadei, si cea din Romania, adanc inradacinata in nostalgia copilariei. Este granita melancolica dintre ultimele amintiri ale verii si primele promisiuni ale iernii.
In amintirile mele, toamna din Romania mirosea a fum de soba, a must dulce si gutui lasate sa se coaca pe pervazul ferestrei. Este luna in care se termina culesul viilor, se face mustul, se pun muraturile pentru iarna si se organizeaza targurile de toamna (Zilele Recoltei).
In amintirile mele, frunzele cadeau bland peste ulite sau strazile cunoscute, iar lumina aurie a soarelui de octombrie avea o dulceata care indulcea pana si primele brume.
Toamnele copilariei au ramas in amintirea mea drept perioada in care lumea emana siguranta: un univers mic, dar infinit de bogat in emotii, caldura sufleteasca, liniste deplina si arome care nu se uita niciodata.
Astazi, ma trezesc in mijlocul unei alte toamne. Aceasta este si toamna vietii mele, o perioada a maturitatii depline, in care am invatat sa infrunt spatiile vaste, schimbarile radicale din destinul meu si singuratatea care vine uneori la pachet cu adaptarea intr-o tara noua. Nu mai am graba primaverii si nici arsita verii; am trecut de furtunile tineretii, iar iarna este inca departe. Aceasta luna imi ofera insa cel mai frumos dar: echilibrul. Privesc in jur cum frunzele de artar din Canada devin purpurii, in timp ce in suflet simt mirosul de gutui si fum din curtea de acasa, din Romania. Doua toamne, doua lumi, dar o singura inima care a invatat ca mijlocul drumului este, de fapt, momentul cele mai bogate recolte.
Daca in Romania octombrie aducea o atmosfera traditionala, rurala si gastronomica, in Canada aceasta este o luna profund sarbatoreasca, guvernata de cateva evenimente: Ziua Recunostintei (Thanksgiving) celebrata in a doua zi de luni din octombrie. Aceasta sarbatoare marcheaza inima toamnei canadiene si este strans legata de strangerea timpurie a recoltei din nordul tarii. Aici, pe pamant canadian, am asezat pentru prima data pe masa cina de Thanksgiving, un moment care m-a facut sa realizez ca desi bucatele difera, de la placinta cu dovleac romaneasca, la curcanul umplu si sosul de merisoare, esenta umana ramane neschimbata; recunostinta pentru roadele pamantului, pentru cei dragi care ne lumineaza zilele, dar si pentru celebrarea tariei noastre – capacitatea de a ne fi reconstruit viata pe acest pamant géneros
Festivalurile Dovlecilor şi ale Recoltei (Harvest Festivals) coloreaza intreaga luna octombrie, transformand toamna canadiana intr-o sarbatoare continua a abundentei. Fermele din jurul marilor orase se transforma in adevarate centre culturale. Familiile merg la ”pumpkin patches” pentru a-si alege dovleacul perfect sau se pierd in labirinturile uriase de porumb (corn mazes). Aceasta bucurie publica si vibranta inlocuieste culesul viilor din Romania, dar spiritul de comunitate ramane acelasi, cu o singura diferenta. Aici dovleacul este mai degraba un decor festiv, pe cand in memoria noastra el va ramane mereu aroma dulce a placintei de dovleac de acasa.
Halloween-ul: La sfarsitul lunii, pe 31 octombrie, strazile canadiene prind viata intr-un mod spectaculos. Casele sunt decorate cu schelete, panze de paianjen si celebrii dovlecei sculptati si luminati din interior (Jack-o'-lanterns). Dincolo de caracterul comercial, pentru mine Halloween-ul reprezinta o forma unica de coeziune sociala: momentul in care vecinii isi deschid portile, iar comunitatea se transforma intr-un spatiu de joc si voie buna pentru copii.
Dar….oricat de mult m-as bucura de spectacolul de aici, o parte din sufletul meu va ramane mereu ancorata in mirosul de fum de soba care pluteste seara peste satele de acasa, in gustul mustului prospat stors si in linistea calda a “Brumarelului“ din tinerete.
Astazi privesc cu recunostinta spre toamna vietii mele, un timp in care dorul de Romania si recunostinta pentru Canada coexista in deplina armonie in sufletul meu. Sunt un calator imbogatit spiritual, capabil sa poarte doua patrii in aceeasi memorie si sa priveasca cu maturitate, uimire si profund respect – maretia tarii care m-a adoptat.
O concluzie? Chiar și acum, după 18 ani de cand am sosit in Vancouver, realizez ca nu am pierdut toamna de acasa; am luat-o cu mine ca fundatie. Cu aceasta zestre merg mai departe, integrand placinta cu dovleac si culorile aprinse ale Canadei in propriul meu mozaic cultural. Departe de ulitele copilariei, aerul taios de octombrie nu mai aduce doar frig, ci si certitudinea ca am prins radacini adanci. Iar la masa acestei toamne, singuratatea de la inceput s-a transformat, in sfarsit, in liniste, acceptare si Acasa
Asadar, a fost vara si-a fost bine. Este toamna si inca este bine. Acum sunt in etapa vietii in care imi ofer luxul de a avea timp: timp sa ma bucur de toamna, sa nu-mi fac griji pentru lucrurile marunte, cum ar fi buruienile din gradina.
Ei bine, sa te bucuri de toamna inseamna sa ai curajul sa privesti inapoi cu un zambet si inainte cu liniste si speranta. Tot ea, toamna, este cea care ne amesteca in suflet amintirile, bucuriile si tristetile. Atunci, o lacrima de fericire se prelinge pe obraz, contopindu-se incet cu oceanul de vise in care ne simtim noi insine ca niste frunze uscate, purtate lin de adierea vantului… aiurea in univers.
Dragi cititori va doresc, in continuare, o toamna linistita si imbelsugata!
Dorina Cornelia Aldea - Vancouver
|
Dorina Cornelia Aldea 10/3/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.