Graiul Matern
Născut, puiuțul cuibărit în scutec, Simte primul alint, întâiul cântec, E graiul mamei, aromă sonoră Smirna și tămâia din prima oră. Ea are-n glas susur de pâraie, Iar în privire iubirea-i văpaie, Crânguri de vise adiate de vânt, Boabe de mărgăritar în cuvânt. Din dor de dor se-apleacă smerit, Peste pruncuțul abia adormit Cu glasu-i de miere îi cântă ușor, Angelic, cântec de leagăn ocrotitor. L-a ascultat și ea cândva cântat De mama ei, ce-n zâmbet l-a învățat Sub raza soarelui, din neam în neam, De-l caut bine, ajung la Eva și Adam. Răspunsul pruncului - prin gângurit- Dă mamei forță, tăria de granit. În vorba-i lină, e doar lumină, În depănare, culori se îmbină. Apoi, balade și doine de demult Vin spre tine-copil, ca un tumult Se-aștern în suflet ca sărbători, Le porți în inimă până ce mori. De graiul mamei ți-e sufletul plin, Doar în graiul mamei primești alin, În graiul mamei Domnul ESTE Aurul vorbei, încântătoare poveste! În limba mamei e veșnic primăvară, În poiana graiului vocale cântă, zboară, În graiul mamei, te rogi smerit mereu, În graiul mamei vorbești cu Dumnezeu! ( din volumul: Când albastra noapte...)
Scurta sinteza din critica literară: Graiul matern este o temă fundamentală reflectată în lirica poetei române Elena Armenescu, explorată în volumele sale ca o întoarcere la origini și o formă de sacralitate culturală. În eseurile critice și recenziile care îi analizează opera (cum sunt cele din publicațiile asociațiilor literare române), versurile sale dedicate limbii și identității naționale sunt adesea descrise ca izvor nesecat al asigurarii permanenței neamului românesc. Pentru autoare, graiul matern reprezintă: - Un element sacru: Limba este privită ca un potir spiritual (Graal) care păstrează neatinsă memoria neamului. -:Legătura cu strămoșii: Poezia sa construiește punți afective strânse către bunici, părinți și pământul natal. - Refugiu identitar: O formă de rezistență spirituală în fața trecerii timpului și a modernității dezrădăcinate.
|
Elena Armenescu 8/31/2026 |
Contact: |
|