Nicăpetre și Observatorul de Toronto – o istorie culturală comună.
"Glossa lui Eminescu, sculptura cuvântului"
Aici la Câmpul Românesc, Hamilton - Centrul Cultural Românesc lângă statuia lui Mihai Eminescu, la Câmpul Românesc din Hamilton, îl sărbătorim pe Nicăpetre. Sărbătorim cultura noastră adusă departe de casă, așternută cu drag și dor în inima comunității românești din Canada.
Totul pare să se lege simbolic - suntem în anul dedicat lui Constantin Brâncuși, iar spiritul său trăiește mai departe în opera și destinul lui Nicăpetre.
Vă rog să îmi primiți cu gentilețe vorbele, căci sunt doar mesagerul gândurilor domnului Dumitru Puiu Popescu, transmise prin Observatorul de Toronto, pentru această zi specială la Centrul Cultural Românesc din Hamilton.
Se împlinesc 30 de ani de la ridicarea statuii lui Mihai Eminescu aici, la Câmpul Românesc. Au urmat apoi alte șapte sculpturi dedicate unor mari scriitori români, toate realizate de Nicăpetre. Cronologic, artistul a creat portretele lui Mihai Eminescu (1989) și Nae Ionescu, în marmură, iar în bronz portretele scriitorilor din exil: Aron Cotruș Vasile Posteucă , Mircea Eliade Horia Vintilă , Horia Stamatu și George Donev.
Reamintim ceea ce știm deja, dar tare frumos e să tot repetăm:
Nicăpetre - Bălănică Petrică - s-a născut la 27 ianuarie 1936, la Brăilița, și a trecut la cele veșnice la Toronto, pe 21 aprilie 2008, la vârsta de 72 de ani. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” și, încă de la debut, și-a afirmat atașamentul față de modernitatea clasică definită de Brâncuși.
A adoptat cioplirea direct. Criticii au remarcat în creația sa o sinteză între tradițional — în spiritul lui Michelangelo — și modern — în linia lui Brâncuși. A fost un artist al verticalității, care nu a acceptat compromisul.
Destinul său în exil nu a fost ușor. Ca mulți emigranți, a început de jos, dar pentru un artist, această luptă a fost cu atât mai grea. A lucrat ca dulgher, vopsitor, chiar și confecționer de sicrie — iar noaptea dormea pe capacele acestora. În lipsa unui atelier, sculpta pe unde putea: în parcuri, sub poduri, în spații improvizate. Domnul Dumitru Puiu Popescu i-a fost alături de la acele începuturi până la final. Aveau ședințe mereu la tipografia unde se tipărea Observatorul.
Domnul Puiu Popescu mi-a povestit lucruri inedite, si mi a permis să vi le redau aici.
Nu am harul și şarmul domnului Popescu, dar încerc să vă redau cât pot:
Prima expoziție a lui Nicăpetre în Canada a avut loc la Scarborough — și acolo s-a întâmplat miracolul..
După ce i-a văzut lucrările, o doamnă i-a cerut să vadă atelierul, el z zis că nu are atelier.
Nicǎpetre îl sună pe dl Popescu - “m-a chemat una la ea, nu prea junã” Zice domnul Popescu – “du-te la ea, ce pierzi?”
A doua zi, Nicăpetre l-a sunat pe domnul Puiu Popescu:
Îl sună “stai jos? jos - vii să îți arăt ceva incredibil”
Puiu Popescu s-a dus cu el Kinstomeroad cu Markham
Eu sunt nepoata primarului Scarborough!
Îți ofer de lucru - bunicului meu, european, i-a plăcut asta. Îți dăruiesc aceste hambar.
Vii și sculptezi aici - nu plătești curent , nimic
Impresionată de lucrările sale, o doamnă l-a invitat la ea în Markham. Era nepoata primarului din Scarborough. I-a oferit un hambar în care să lucreze, fără să plătească nimic.
Domnul Pupiu Popescu povestește: “Nicăpetre nici în România nu am primit nimic degeaba și acum …o canadiancă îmi oferă atâta”.
Și-a făcut o Căsuță în godin acolo desena, desena …
Dar într-o zi a luat foc acel godin .
S-a distrus totul
Tot doamna i-a refăcut căsuța și el a lucrat în continuare.
Domnul Popescu mi-a arătat această poză …Acum 25 ani poza cu tot grupul invitat la el în căsuță.
Noaptea când a murit Nica Petre - (era bolnav …Domnul Puiu Popescu i-a fost alături până la sfârșit.
S-au strâns, omenește, dar a fost incinerat.
Din cenușă I s-a aruncat pe Dunăre … Dumnezeu să-l odihnească acolo, sus. Noi să-I păstrăm mereu amintirea vie.
Nicăpetre, din ce mi-a spus domnul Puiu Popescu, este singurul sculptor din diaspora care are un muzeu – în Brăila - Muzeul Brăilei Carol I.
Vom urmări prezentarea video a Centrului Cultural Nicăpetre de la Brăila de la deschiderea căruia se implinesc 25 de ani - montaje, prezentarea cărților lui Nicăpetre.
Va urma tradiționala șezătoare culturală cu muzică, poezie, cărți și autori, expoziție de pictură, eveniment pregătit de colaboratorii și prietenii Observatorului.
A decorat primăria Tg Jiu, nu departe de opera brâncușiană 💙
Este din același oraș cu Panait Istrati - Brăila - și amândoi au străbătut lumea, fiecare cu arta lui.
Distincţii atribuite sculptorului Nicăpetre
1996 – Cetăţean de onoare al oraşului Toronto
1998 - Medalia bicentenară a oraşului Scarborough
2000 – Medalia jubiliară „150 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu”, înmânată de ministrul culturii şi cultelor, Ion Caramitru, la Câmpul Românesc din Hamilton, cu ocazia dezvelirii bustului lui Nae Ionescu.
2002 – Cetăţean de onoare al municipiului Brăila
2004 – Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer, categoria C arte plastice.
Pentru că Nicapetre adora sa recite Glossa de Eminescu, am sā închei cu acestă rotunjime genială, sculptura cuvântului, doar cu prima strofă. Vă las pe mese tot poemul și poate recităm mă târziu integral.
Mulțumim!
Vreme vine, vreme trece …
Sǎ zicem zilnic din Glossa eminesciană 💙
|
Amorena Minculescu 8/3/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.