Gânduri mărturisite - Caracterul și interesul
În existența fiecărui om există o tensiune permanentă între două forțe care influențează deciziile și comportamentul: caracterul și interesul. Interesul exprimă ceea ce dorim să obținem - siguranță, succes, recunoaștere sau un avantaj personal. Caracterul exprimă însă felul în care alegem să acționăm pentru a ajunge acolo.
Din punct de vedere moral, caracterul reprezintă ansamblul principiilor și valorilor care definesc o persoană și capacitatea acesteia de a rămâne fidelă unor criterii etice atunci când apar presiuni sau tentații. El se vede în momentele în care respectarea unui principiu are un cost. Interesul este firesc și necesar, problema apărând atunci când interesul devine singurul criteriu al deciziei și elimină orice limită morală.
De mult mi s-a reproșat, într-un mod elegant ce-i drept, că nu-mi cunosc interesul, care pe timpul societății socialiste multilateral dezvoltate era de a nu te împotrivi abuzurilor și corupției, după principiul „capul plecat sabia nu-l taie”, dar care din păcate nici soarele nu-l vede. „Interesul vorbește toate limbile și joacă toate rolurile” mărturisea François de La Rochefoucauld, subliniind modul în care câștigul personal influențează comportamentul oamenilor.
Caracterul vorbește și despre cineva care face o muncă gratuită, din pasiune sau din dorința de a pune umărul la schimbarea în bine a societății, pe când din interes se aruncă vorbe grele în stânga și în dreapta. Oamenii își schimbă și opiniile din interes, dezvăluindu-și astfel caracterul, ca în proverbul „lupul își schimbă părul, dar năravul ba”, părul fiind interesul și năravul caracterul.
Orice relație umană poate fi bazată sau influențată de interes, chiar și prietenia, atunci când ne iubim prietenii doar pentru binele propriu, și nu pentru ceea ce ei reprezintă, ci doar în măsura în care ne sunt folositori. Oameni care odată ți-au fost prieteni, îți pot pune „zoaie în cap” fără nici un motiv, de parcă le-ai fi făcut ceva rău, și asta doar pentru că nu mai rămâi sclavul intereselor acestora.
În afaceri sau politică, poți fi „aruncat sub autobuz”, cum spun americanii, atunci când nu mai prezinți interes din punct de vedere financiar, nu te mai lași manipulat sau folosit, că doar „interesul portă fesul”. Diferența de caracter sau incompatibilitatea reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze care duc până și la destrămarea unei căsnicii, chiar după „o viață de om”, când unul dintre parteneri nu-și mai poate juca rolul asumat din interes.
Orice alianță dezechilibrată, în care doar unul oferă, iar celălalt doar profită, mai devreme sau mai târziu se va rupe. Așa se fac și se desfac guvernele, coalițiile, axele militare sau nu, partidele și asociațiile, și toate parteneriatele publice sau private. Ar trebui să avem grijă de partenerii noștri ca de noi înșine, prin bunăstarea, prosperitatea și sănătatea lor văzându-se empatia, generozitatea și caracterul nostru.
Caracterul este pus la încercare mai ales în situații-limită, atunci când omul trebuie să aleagă între avantajul propriu și ceea ce consideră a fi corect. Un astfel de moment din istoria României a fost ziua de 23 august 1944, când Regele Mihai I s-a aflat în fața unei decizii cu consecințe majore pentru țară și pentru propria sa viață.
Din perspectiva interesului personal, alegerea unei atitudini prudente, orientate spre conservarea poziției, a siguranței personale și a viitorului monarhiei ar fi fost de preferat. Dar un conducător responsabil nu este definit doar de privilegiile funcției sale, ci și de responsabilitatea pe care aceasta o presupune, caracterul manifestându-se în asemenea momente, când alegerea unei direcții presupune sacrificiu și incertitudine.
O dilemă asemănătoare, poate fi observată în România ultimilor ani, după anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024. Decizia de anulare a procesului electoral a generat o dezbatere profundă în societate, punând în opoziție două valori importante: protejarea integrității procesului democratic și respectarea voinței exprimate prin vot.
Într-o societate democratică, caracterul nu se măsoară doar prin rezultatul unei decizii, ci și prin transparența, responsabilitatea și respectul cu care aceasta este argumentată. Caracterul se relevă atunci când o persoană sau o instituție trebuie să apere un principiu care nu îi aduce un avantaj imediat.
Aceeași temă apare și în gândirea lui Marcus Aurelius, împărat roman și filosof stoic. Deși a deținut una dintre cele mai mari puteri ale lumii antice, el a considerat că autoritatea nu este doar un privilegiu, ci o datorie. Pentru Marcus Aurelius, conducătorul trebuia să fie ghidat de rațiune, responsabilitate și preocuparea pentru binele comun, nu de dorința de glorie sau de avantaj personal.
Nu pot și nu cred că ar trebui să rămânem indiferenți la „spectacolul de prost gust” al deteriorării valorilor și a moravurilor, și la împroșcarea cu noroi a înaintașilor care au avut curajul de a sta drepți, până și în fața plutonului de execuție. A spune ce gândești, a lupta pentru ideile și convingerile tale este un pilon fundamental al demnității umane.
Din punct de vedere filosofic, contradicția între caracter și interes, reflectă opoziția între bine și rău, sus și jos, unire și dezbinare, naționalism și globalism, libertate și robie, ie și pufoaică, și de vreo doua mii de ani încoace, Credința în Sfânta Treime și căutarea în fundăturile cele mai de jos ale ființei umane.
Ioan Cojocariu
Iulie 2026, Toronto, Ontario, Canada
|
Ioan Cojocariu 7/26/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.