Scrisoare pastorală
Epoca dihoniei.
O trăim de ani buni. Tot așteptăm să se termine, dar cred că mai e mult până la acel moment. Mulți dintre noi nici nu mai îndrăznesc să nutrească o asemenea speranță! Se face simțită în toate părțile lumii, în toate domeniile de activitate. Zi de zi auzi de ea pe toate canalele de informații. Toți sunt împotriva tuturor, fiecare împotriva celuilalt și celorlalți, toți împotriva fiecăruia. Parcă dracul a intrat cu furca și vântură lumea după cum îi place!
Popoarele se revoltă împotriva conducătorilor și guvernelor, țările se luptă între ele în plan militar, economic, politic. Goana după spații și zone bogate și de influență, după resurse naturale, după putere și supremație, după libertate și independență, după nu știu ce și nu știu cum, face ca lumea să fie mereu tulburată, mereu tensionată, mereu marcată de conflicte, de conflagrații, războaie, de uneltiri subterane de idealuri străine de ceea se numește pace și bună conviețuire.
În multe țări sunt conflicte vădite între clase și straturi sociale, între bogați și săraci, între cei puternici și cei slabi, între exploatatori și exploatați. Nemulțumirile sunt prezente până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Unde nu te-ai aștepta auzi că a izbucnit o revoluție, o revoltă, greve, manifestări și lupte de stradă, s-au produs omoruri, distrugeri de bunuri materiale și spirituale. Mai bine de un deceniu au durat revoluțiile europene, care au marcat sfârșitul sistemului comunist. Credeam că va urma pacea. Iată că lumea musulmană este bulversată mai puternic ca oricând de revolte și răsturnări de situații imprevizibile. Războiul din Ucraina nu se mai termină, cel din Golf abia a început. În țară asistăm la conflicte, care nu se mai termină. Revoluție, mineriade, greve, manifestații, mitinguri, amenințări directe și în presă fac ca să te simți, ca om și cetățean, călare pe un butoi de pulbere. Parcă nimic nu mai este sigur. Partide se ridică vertiginos în aplauzele mulțimilor, pentru a se prăbuși după numai câțiva ani sub huiduielile acelorași mulțimi; oameni de bună credință, capabili, modești, hotărâți de a pune umărul la bunul mers al țării, după numai câteva luni de la momentul lansării în politică devin de nerecunoscut. Aflăm că sunt hoți, corupți, bandiți, mincinoși, criminali, trădători, ce mai, sub orice critică. Batjocora a devenit un mod de a fi al românilor. Nu mai avem modele, pentru că toți și toate sunt împroșcate cu noroi. Tineri, bătrâni, bogați, săraci, învățați sau proști, nu contează, sunt ridicați mai sus, ca să poată fi loviți mai bine. Nu știu un singur om din clasa noastră politică, pe care să nu-l fi denigrat presa, opinia publică. Ne ducem la vot și credem că alegem floarea națiunii, pe cei ce sunt mai buni și mai capabili ca să ne conducă. De îndată ce se dau rezultatele alegerilor, începe denigrarea: toți cei aleși sunt cât nu se poate mai răi, mai decăzuți moral, mai corupți, mai fără scrupule. Cei ce nu au fost aleși ar fi fost idealul națiunii. Trec patru ani și ți se creează o stare de lehamite, aflând de câte matrapazlâcuri sunt în stare cei de la putere și abia aștepți să-i alegi pe ceilalți, ca să pui țara pe drumul cel bun. Îi alegi pe aceia și piesa o ia de la început. Abia atunci afli care le este adevărata față a celor proaspăt ajunși la cârmă și ce oameni cumsecade am dat jos!
După Revoluție, nu a scăpat o singură instituție a statului nebatjocorită. Parcă este o campanie dirijată din umbră în acest sens. Nu e vorba de o firmă de salubrizare oarecare, ci e vorba de instituții fundamentale ale statului, care formează coloana vertebrală a acestuia, precum Armata, Biserica, Justiția, Parlamentul, Guvernul cu aproape toate ministerele lui, Președinția, Poliția, Învățământul, Sănătatea, fiscul, serviciile secrete, vama, sindicatele, băncile etc. Toate acestea formează osatura, scheletul unui stat, fără de care statul nu poate funcționa. Nu auzim decât de certuri ca la ușa cortului, nu se termină un scandal și încep altele. Dușmani și dușmănii peste tot. Generațiile sunt învrăjbite între ele, clasele sociale vor să se sfâșie reciproc, politicienii se înjură între ei ca birjarii, disponibilizările au ajuns la ordinea zilei, afaceri murdare îngrozitoare ies la lumină tot mai des, corupția și corupții au devenit un fel de ,,bogăție națională. Resursele naturale aflăm că ne-au fost vândute pe nimic, datoriile țării și ale noastre cresc fabulos de la o zi la alta, scaieții și sulfina domină câmpurile, care altădată erau grânarul Europei
Tineretul ne pleacă peste mări și țări, natalitatea scade alarmant, mortalitatea crește înfiorător, bătrânii sunt tot mai singuri, tot mai triști și tot mai nevoiași! Nepotismul, favoritismul, mita și altele asemenea fac ca în fruntea instituțiilor să ajungă oameni nepotriviți, cel mai adesea incapabili, care au câteva idealuri clare: să-și umplă buzunarele, să-și consolideze poziția și să-i îndepărteze/compromită cât mai mult pe cei mai capabili decât ei.
Într-o asemenea situație, ca cetățean mărunt, ca opincă a țării, te întrebi: până când? La urma urmei, fiind spectator și în același timp actor al acestei vremi de dihonie, simți că trece viața pe lângă tine și n-ai avut posibilitatea să guști din frumusețile și din bunătățile ei. Simți că pacea interioară, echilibrul, stabilitatea, siguranța zilei de azi și a zilei de mâine îți sunt amenințate. Credința însăși este de multe ori clătinată. Parcă cineva intră cu cizmele pline de bălegar în cămara sufletului tău, pe care ai vrea-o curată, liniștită. De ce?
Fericit este cel ce-și poate păstra nepătimirea, adică pacea interioară și credința în aceste vremuri de dihonie! Fericit este cel ce-și pune speranța în Dumnezeu și nu se clatină în aceste vremuri de încercare și de călire! Toate sunt cu știrea și cu voia Lui, spre a noastră pedeapsă, încercare, sau întărire.
*
Sfinții Părinți despre bine(I). ,,Este frumos a voi bine altora și a arăta prin fapte dărnicie, cu condiția de a nu aduce cu aceasta pagubă, ci folos. Dacă ar voi cineva să arate dărnicie risipitorului voluptuos, pentru continuarea risipei sale, adulterinului ca răsplată pentru acțiunea sa adulteră, atunci n-ar mai fi aceasta binefacere
Când ne arătăm dărnicia cuiva, care proiectează planuri contra patriei, care apoi cu banul binefacerii străine caută a strânge în jurul său oameni netrebnici, aceasta înseamnă a aduce pagubă altora, nu folos; ,,Când voiește cineva să răsplătească o binefacere, atunci se are în vedere mai mult intenția decât mărimea sumei; ,,Binele moral se poate compara cu sănătatea și puterea, buna-cuviința cu grația și frumusețea corpului; ,,Atât de mare este strălucirea binelui moral, că liniștea conștiinței și posesiunea sigură a nevinovăției, care rezultă deseori, aduc viața fericită(SF. AMBROZIE); ,,Fă bine celui ce te nedreptățește și-ți vei face prieten pe Dumnezeu(SF. ANTONIE CEL MARE); ,,Nimeni nu poate săvârși binele decât cu ajutorul lui Dumnezeu. De asemenea, nici un demon și nici un om nu săvârșește răul, dacă Dumnezeu nu i-ar îngădui prin aceeași judecată dreaptă; ,,Cine nu recunoaște că binele pe care îngerii sau oamenii îl pot face depinde numai de Cel Atotputernic, acela este cu adevărat nebun(FERICITUL AUGUSTIN); ,,Mai întotdeauna binele, cu toate că este de-a pururi folositor, este disprețuit. Totuși, oamenii se îngrijesc de ei, aducându-și aminte de teama plină de iubire de oameni a dreptății(CLEMENT ALEXANDRINUL); ,,Ziua și noaptea să vă luptați pentru binele tuturor fraților
Să nu vă căiți pentru nici o binefacere, fiți gata pentru tot lucrul bun(SF. CLEMENT ROMANUL); ,,Mâinile tale să facă binele, pentru ca să poată da și celui ce are trebuință; Cugetă la bine, ca să te ferești de a gândi la rău, căci duhul omului n-ar putea să stea fără să facă ceva(SF. EFREM SIRUL); ,,Se va face dublă binefacerea ta dacă o faci degrabă. Ceea ce se aduce cu sufletul trist sau de nevoie este neplăcut și cu totul lipsit de podoabă. Trebuie să ne veselim, nu să plângem, când facem binefacere; ,,Nu trebuie făcut bine la cei care nu vor, binefacerea trebuie făcută celor care vor; Cel care nu face și nu cunoaște decât binele nu se poate hotărî să recunoască răul; Să reînsuflețim în noi, când e vorba de a face binele, ardoarea spiritului și să ne temem să nu cădem în somnul morții, la adăpostul căruia dușmanul să vină și să semene neghina sa(SF. GRIGORIE DE NAZIANZ).
*
Despre căsătorie(II). Continuăm să redăm cuvântul plin de înțelepciune al Părintelui de la Muntele Athos, Arhim. Emilian Simonopetritul despre căsătorie: ,,De la o anumită vârstă, cu atât mai mult, alegerea tovarășului de viață este un lucru care nu trebuie trecut cu vederea. Nu trebuie nici făcut în grabă, fiindcă, după cum spune o zicală, iute la însurătoare, iute la disperare. Nu trebuie însă nici așteptat prea mult, fiindcă întârzierea este o primejdie ucigătoare de suflet. Ca regulă, ritmul firesc al vieții duhovnicești începe cu căsătoria. Cel necăsătorit se aseamănă cuiva care încearcă să locuiască pentru totdeauna în hol: nu pare să priceapă la ce folosesc camerele. Părinții ar trebui să se intereseze de viața socială a copilului, dar și de viața sa de rugăciune, încât fericitul ceas să vină ca un dar de la Dumnezeu.
Firește, când e vorba de alegerea unui partener, copilul va lua seamă la părerea părinților săi. Cât de des nu simt părinții un cuțit trecându-le prin inimă, atunci când copiii nu-i întreabă despre cel care le va fi tovarăș în viață? Inima de mamă este sensibilă și nu poate îndura o astfel de lovitură. Copilul ar trebui să vorbească despre aceste probleme cu părinții săi, pentru că aceștia au o intuiție anume, ce le dă putința să conștientizeze lucrurile care-i îngrijorează.
Aceasta nu înseamnă însă că tatăl și mama ar trebui să facă presiuni asupra copilului. În cele din urmă, el trebuie să fie liber să hotărască de unul singur. Dacă vă veți împinge copilul spre căsătorie, vă va socoti răspunzător dacă lucrurile nu vor decurge bine. Nimic bun nu vine în urma presiunilor. Trebuie să-l ajutați, dar trebuie și să-i îngăduiți să aleagă persoana pe care o preferă sau pe care o iubește însă nu pe cineva de care i-e milă sau de care-i pare rău. Dacă copilul vostru, după ce se cunoaște cu cineva, vă spune: Mi-e milă de săracul om, mă voi căsători cu el, să știți că sunteți în pragul unei căsătorii eșuate. Doar o persoană pe care el sau ea o preferă sau o iubește poate sta lângă copilul vostru. Și bărbatul și femeia trebuie să fie atrași unul de celălalt și trebuie să vrea cu adevărat, în chip lăuntric, fără grabă, să trăiască împreună. În această privință, totuși, nu putem face presiuni asupra copiilor noștri. Uneori, din dragoste, simțim că ei ne aparțin, că sânt ai noștri și că putem face ce vrem cu ei. Și așa copilul ajunge o făptură neputincioasă să trăiască fie căsătorit, fie necăsătorit.
De bună seamă, procesul de cunoaștere și apropiere, o problemă foarte delicată, dar pe care adesea o trecem cu vederea , ar trebui să aibă loc înaintea căsătoriei. Nu trebuie să avem rezerve în a ne cunoaște unul pe celălalt, mai ales dacă nu suntem siguri de sentimentele noastre. Dragostea n-ar trebui să ne orbească, ci să ne deschidă ochii, pentru a-l vedea pe celălalt așa cum este, cu neputințele sale. E mai bine să iei din casa ta o încălțare, chiar dacă-i pingelită, spune o zicală. Adică e mai bine să iei pe cineva cu care ai ajuns să te cunoști. Iar cunoașterea trebuie întotdeauna să fie legată de logodnă, o chestiune la fel de anevoioasă.
Atunci când i-am sugerat unei tinere, că ar trebui să se gândească serios dacă să-și țină logodna, ea mi-a răspuns: Dac-o să rup logodna, mama mă va omorî. Dar ce fel de încredințare e aceasta, dacă nu-ți dă voie să renunți la ea? A te logodi nu înseamnă neapărat că mă voi căsători. Înseamnă că fac o încercare pentru a vedea dacă ar trebui să mă căsătoresc cu persoana cu care m-am logodit. Dacă o femeie n-are posibilitatea să rupă logodna, atunci n-ar mai trebui să se logodească, sau, mai degrabă, n-ar trebui să meargă mai departe cu căsătoria. În perioada logodnei, trebuie să avem grijă în chip anume. Cineva a spus cândva că în perioada de cunoaștere a celuilalt trebuie să-ți ții inima cu amândouă mâinile, ca pe o fiară sălbatică. Știți cât de primejdioasă e inima: în loc să te ducă la căsătorie, te poate duce la păcat. Există posibilitatea ca persoana aleasă să te socotească doar o jucărie, sau o periuță de dinți bună doar de încercat. Mai apoi, te vei deprima și vei vărsa multe lacrimi. Dar atunci va fi prea târziu, fiindcă îngerul tău se va dovedi unul de lut.
Nu alegeți pe cineva care-și pierde vremea prin cluburi, distrându-se și aruncându-și banii pe excursii și luxuri. N-ar trebui să alegeți nici pe cineva care, după cum veți afla mai târziu, își ascunde egocentrismul în spatele unor cuvinte de dragoste. Nu alegeți drept soție o femeie ca praful de pușcă, care, de îndată ce-i zici ceva, sare în sus. Nu-i o nevastă bună.
Mai mult, dacă vreți să aveți o căsătorie cu adevărat izbutită, nu vă apropiați de tânăra sau tânărul neputincios să-și lase părinții. Porunca lui Hristos este limpede: va lăsa omul pre tatăl său și pre muma sa, și se va lipi de femeia sa (Marcu, 10, 7). Dar când îl veți vedea pe celălalt legat de mama sau tatăl lui, când veți vedea că îi ascultă cu gura deschisă și este gata să facă orice-i vor zice, să vă țineți departe. Este o persoană bolnavă sufletește, imatură psihologic și nu veți izbuti să faceți cu dânsul o familie. Bărbatul care vă va deveni soț ar trebui să fie plin de viață. Însă cum ar putea fi așa, dacă nu și-a dat seama, dacă n-a înțeles, dacă n-a asimilat faptul că, casa părinților nu e nimic altceva decât o glastră în care a fost așezat, pentru a fi scos mai târziu și răsădit în alt loc?
De asemenea, când vă veți alege soțul, încredințați-vă că nu este un om necomunicativ în care caz nu va avea prieteni. Și dacă azi n-are prieteni, mâine va socoti anevoios să vă aibă drept prieten și tovarăș. Păziți-vă de oamenii nemulțumiți, plângăcioși și întunecați, ce se aseamănă unor păsări mohorâte. Păziți-vă de cei ce se jelesc mereu, zicând: Nu mă iubești, nu mă înțelegi și altele de acest fel. Ceva la aceste făpturi ale lui Dumnezeu nu e în regulă.
Păziți-vă și de fanaticii religioși și cei excesiv de evlavioși; adică de cei ce se supără din pricina unor lucruri mărunte, care critică tot și sunt foarte sensibili. Cum veți putea trăi cu un astfel de om? Veți ședea ca pe ghimpi. Feriți-vă și de cei ce socotesc căsătoria ceva rău, ca un soi de întemnițare, de cei ce zic: Dar niciodată în viață nu m-am gândit să mă căsătoresc!
Păziți-vă de falșii creștini, care văd în căsătorie ceva dezgustător, asemenea unui păcat, și coboară grabnic ochii când aud vorbindu-se despre ea. Dacă vă veți căsători cu unul ca acesta, vă va fi un ghimpe în trup și o povară pentru mânăstirea sa, dacă se va călugări. Păziți-vă de cei ce se cred desăvârșiți și nu află greșeală într-înșii, dar găsesc mereu greșeli la ceilalți. Păziți-vă de cei ce se cred aleși de Dumnezeu ca să-i îndrepte pe ceilalți(Va urma).
*
*
Parohia noastră a publicat o nouă carte a preotului Dvs., vol. X din seria Jurnal(1991)(188 pag.).
Anul 1991 a fost un an frământat. Revoluția se terminase sub aspect teoretic, dar, practic, ea continua. Lumea era frământată profund, pe toate continentele, dar în special în fostul bloc comunist. În fiecare lună întâlneai noi și noi situații conflictuale; în fiecare lună te întrebai care națiune, care țară ar trebui să fie în centrul atenției. Evenimentele se derulau cu repeziciune. În unele cazuri erau specifice unei anumite zone de pe glob, în alte cazuri ele se condiționau reciproc, cuprindeau țări și zone mari ale lumii. Lumea, în general, oscila între speranță și dezamăgire, între avânt și delăsare, între îmbuibare și sărăcie.
În țara noastră nu s-au petrecut lucrurile așa cum speram în 1989 și 1990. S-a făcut un pas uriaș, dar prețul a fost foarte mare, iar vistieria era goală. S-a produs o schimbare, dar nu așa cum ar fi trebuit. Foștii nomenclaturiști continuau să stea pe primele locuri. Legea fondului funciar întârzia.
În primul rând am simțit gustul libertății. Oamenii au putut să manifeste în stradă, să strige fără teamă, la adresa oricui, ,,sus, ,,jos etc. Ziarele și oamenii au putut să spună în public ce-au gândit și ce au vrut. A fost o adevărată descătușare a spiritului. Încă erau mulți care se întrebau dacă în decembrie 1989 a fost o revoluție sau o lovitură de stat. Încă nu se știa azi cine au fost teroriștii. Încă mai plana ceața asupra unor adevăruri fundamentale ale revoluției. Asta crea confuzii, incertitudini, bănuieli. Încercări și chiar reușite de a fura Revoluția au fost frecvente. Opoziția era timidă. Cele peste 100 de partide politice nu însemnau mare lucru. Mai bine de două luni Piața Universității din București a oferit un spectacol inedit, original.
În județ și în comună se reflecta, în mare, situația din țară.
Biserica Ortodoxă Română a fost surprinsă de evenimentele din decembrie. Patriarhul a fost silit să se retragă, majoritatea ierarhilor au fost blamați public și acuzați de colaboraționism cu puterea comunistă. Până la urmă lucrurile s-au liniștit și oamenii și-au văzut de alte treburi. Biserica a început să se intereseze de vechile sale ctitorii profanate, părăsite, ruinate, de moșii mănăstirești și eparhiale. A apărut, ca o noutate, Conferința Națională Bisericească, au început eforturile pentru tipărirea de manuale și cărți de popularizare a învățăturii creștine. A apărut pe scenă Biserica Greco-Catolică, provocând adevărate seisme sociale în Ardeal. S-a introdus, foarte timid, Religia în școală. Preotul a devenit mult mai solicitat în diverse activități, inaccesibile până atunci.
Multe alte amănunte cuprinse în volum zugrăvesc oamenii și faptele lor din acel an.
*
Zâmbete. ☺,,- Tată, ce e ecoul? ,,- E unicul care are curaj să-i răspundă mamei tale! ☺ ,,Omenirea nu va scăpa niciodată de necazuri, până când iubitorii înțelepciunii nu vor ajunge la frâiele puterii politice, sau până când deținătorii puterii nu vor deveni iubitori ai înțelepciunii.( Platon); ☺ Una din pedepsele pentru refuzul de a participa la viața politică este aceea că vei ajunge condus de inferiorii tăi.(Platon); ☺Trăind din politică și prin politică
, politicianistul e capabil de a falsifica totul.(M. Eminescu); ☺Abilitatea politică constă din a putea să prevezi ce are să se întâmple mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare și anul viitor, iar apoi să poți explica de ce nimic din toate astea nu s-au întâmplat.(Winston Churchill); ☺ Un lider politic este în mod necesar un impostor, de vreme ce el crede că poate rezolva problemele vieții fără a întreba care sunt acestea.(André Malraux); ☺În politică, prostia nu e un handicap.(Napoleon Bonaparte); ☺ Politica este arta de a obține voturi de la săraci și fonduri de la bogați, promițându-le unora protecția față de ceilalți.(Legile lui Murphy).
*
. Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
|
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda 7/6/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.