Implicare și consecvență
Titlul cărții lui Costinel Petrache se încadrează perfect în ansamblul ideilor conținutului, lucru care nu le reușește întotdeauna autorilor, astfel că „Libertăți asumate” semnifică atât libertatea de gândire, cât și atașamentul față de valorile europene precum respectul față de demnitatea umană, libertatea de gândire și de conștiință, egalitatea, democrația, justiția, solidaritatea etc., afirmarea autorului ca gânditor și promotor al noului venind pe fundalul unui domeniu ocupațional inedit. Eseuri și convorbiri: Cuvântul nostru, În numele cuvântului, Lăsați păsările să cânte, versuri: Constatări pe pielea mea sau cărți din domeniul profesional, militar, au apărut deja, fiind anunțate alte volume, între altele unul de Convorbiri la început de secol. Semnificativ pentru atitudinea și activitatea autorului este capitolul „Ca încheiere...”, de unde aflăm că acceptarea unei rubrici permanente la săptămânalul militar a trezit multe și crescânde adversități, dar și„ un larg acord instituțional”. Pentru că a dezvăluit „realitățile nefardate” ale prezentului, care „nu putea și nu poate trăi doar din aplauze, obediență, călcâie traumatizate fratricid, lingușeli oleaginoase, răspunsuri într-un singur sens”. Această luare de poziție se află la temelia articolelor din această carte, în care sunt enumerate, implicit blamate, „fapte expoziționale”, „competențe îndoielnice”, ascunderea după deget și cocoloșirea, autorul detestând să fie un „ostatic al inutilității” și oferindu-și utilitatea „frontului organizațional care mă justifica social”. A ales fapte, întâmplări și realități, neatribuite nominal unor persoane, deși I s-a cerut în nenumărate rânduri, însă anunță „întruparea noinală” în cartea viitoare, intitulată „Atitudini de carton”. Astfel, demersul autorului capătă greutate și importanță, iar cei în cauză îl vor recepta ca pe un mare pericol, prin dezvăluirile aduse. Sunt referiri frecvente la „sistem”, care tratează cu îngăduință temele neîmplirii, indolenței și „neputinței de a aplica tratamentul cuvenit”. O consecință a acestei atitudini tranșante este surpriza autorului de a găsi, după un an de activitate editorială , toate paginile săptămânalului militar ocupate cu alte materiale, adică este înlăturat, ca o revanșă a celor „încondeiați”. Și în interviul luat de colonelul Ion Petrescu, directorul Trustului de presă al armatei sunt prezentate evenimente și întâmplări, unele ieșite din comun sau ilustrând înalta statură morală a lui Costinel Petrache, care și-a respectat pariul cu sine la preluarea publicației „Gândirea militară românească”, luptând cu „nepăsarea sistemului” și realizând că „desprinderea din gregaritatea socială a existenței noastre totalitare este peste măsură de anevoioasă” și că doar atitudinea și responsabilitatea transpersonală impun elita, și nu gradele și ordinele.Ca editor diplomat al revistei, a cunoscut șefi care l-au ajutat în misiunea sa, dar și alții ostili, despre care spune, cu ironie, că nu se poate considera măcar egalul celor „care clamau cu emfază că au descoperit acordul de jos dintre subiectele și predicatele transformării” Întrebat ce ar face dacă ar trebui s-o ia de la început, spune că ar evita prostia celor „cu pretenții tutelare”, „loialitățile de circumstanță” (!), infatuarea, ipocrizia și trădarea. De mai multe ori apare expresia „mersului pe jos”, preferat de autor, ceea ce semnifică faptul că nu dorește să depindă de alții, este autonom, gândește singur, „ceea ce tovarășii dictaturii nu și-au permis în niciun fel”. Valoarea tipăriturilor militare ar trebui să fie judecată numai de oameni cu studii și experiență în comunitatea euroatlantică, persoane cu verticalitate și vizibilitate. Este enunțată ideea că teoreticienilor militari valoroși intelectual și moral li s-au imputat, după anul 1989, „inevitabilele raportări bibliografice la „opera” dictatorului, de parcă ar fi fost singurii care au făcut-o”. Sistemul a descurajat inclusiv ideea de a oferi premii pentru a stimula noi idei și concepte (p.178). Care este situația actuală? Sunt prea multe cărți, se copiază fără rușine, proliferează „coautorii de meserie”. I s-a reproșat autorului poziția de jurnalist incomod, uneori încifrat. Răspunde că nu este incisiv pe cât ar trebui, ci este reținut, iar „cheia” faptelor și personajelor „care poartă răspunderea neîmplinirilor pe care nu vor să le vadă” o va oferi în viitor (p.180). În prag de pensionare, colonelul doctor Costinel Petrache dezvoltă în cuprinsul volumului aceste idei, capitolele ocupându-se de șefi, subordonați, foști, de prețuirea valorilor, proiecte, criza de identitate, consilieri, loialitate și „gleznari”, într-un mozaic de personaje, evenimente și situații pe deplin corespunzătoare realității și deopotrivă convingătoare,
Este de menționat originalitatea viziunii, la un autor dintr-un mediu considerat a fi mai puțin afectat de autonomie și de independența gândirii și expresiei.
Corneliu Vasile
|
Corneliu Vasile 6/20/2026 |
Contact: |
|