O seară de muzică, poezie și prietenie
Unele seri rămân cu noi mult timp după ce au trecut, nu datorită unui eveniment deosebit, ci datorită oamenilor care le umplu de căldură, conversație, râsete și bunătate. O astfel de seară a început cu o invitație din partea pianistei Antonia de Wolfe la un grătar organizat la casa părinților ei, Rodica și Renel. A fost prima mea ocazie de a-i întâlni, alături de membri ai familiei și prieteni adunați pur și simplu pentru a se bucura unii de alții.
Atmosfera a fost relaxată și primitoare. Aroma de mititei de pe grătar se răspândea în aerul de vară, în timp ce conversațiile curgeau ușor de la un grup la altul. Muzica lui Leonard Cohen a oferit fundalul sonor al serii. Vocea sa, familiară și inconfundabilă, a însoțit poveștile, râsetele și reflecțiile serii. Cohen avea un dar rar de a explora iubirea, credința, dorul și condiția umană cu sinceritate și grație.
La un moment dat, Antonia mi-a oferit două volume de poezie ale lui Cohen, Stranger Music: Selected Poems and Songs și The Flame. Acestea mi-au adâncit aprecierea pentru un artist ale cărui cuvinte continuă să rezoneze peste generații și au deschis drumul către alte voci literare care explorează teme similare de memorie, conexiune și apartenență.
Printre acestea se numără Diana Manole, a cărei colecție B & W reflectă asupra identității, migrației, familiei și memoriei cu claritate și profunzime emoțională. Opera sa ne amintește că locurile din care venim rămân parte din noi, indiferent de distanță sau de trecerea timpului.
O altă voce este Carmen Oltean, a cărei poezie se inspiră din lumea naturală pentru a exprima intimitatea și conexiunea. În poemul său You Do Not Know, ea transformă imagini ale apei, pădurii, lunii și stelelor într-o meditație asupra iubirii și prezenței.
You Do Not Know
de Carmen Oltean
You do not know
that you kiss me
as the doe does not know
when her muzzle
kisses
the water.
And the rain
awakens
the thirsty
earth.
You do not know
that you kiss me
as the forest does not know
it embraces
the traveler.
And the sky is
a shelter
without end,
and the sun,
god of light
and of life.
You do not know
that you kiss me
like the moon
stirring
the sea
into waves.
You kindle tremors
within me,
as fire
rises into flame.
And the stars
kiss
the darkness
of night.
You do not know
that you kiss me
like the grass
carrying an ancient charm,
and the flowers
filling the air
with fragrance.
You do not know
that you watch over me,
that you whisper
verses to me,
from you
I cannot
hide,
as I cannot
from the sky
conceal myself.
And every kiss of yours
becomes a sign
upon my soul,
mai vechi
decât această viață.
În contrast, poemul lui Sergio Arcaro, Sunlight, își atinge efectul prin simplitate și directitate. În doar câteva versuri, el îndepărtează iluzia și ajunge la o expresie clară a prieteniei și recunoașterii.
Sunlight
de Sergio Arcaro
Reality is
Finally here,
Stripped
of illusion,
Incrustation.
No need to
Take you
By the heel
And dip you
Into the river
To make you immortal.
I have found you,
Perfect friend.
You’re sunlight,
And I am your
creature.
Deși diferite ca ton, ambele poezii arată modul în care limbajul poate lumina experiențele care ne leagă. Poezia nu oferă răspunsuri finale; ea oferă recunoaștere, reflecție și o formă mai clară de înțelegere.
Acest spirit al conexiunii va fi prezent din nou pe 27 iunie 2026, când Antonia de Wolfe va susține un concert la Arts & Letters Club din Toronto. Ea va fi însoțită de poeta Carmen Oltean și violonistul Alexander Gangurean. Împreună vor oferi o seară în care muzica și literatura se întâlnesc, continuând o conversație care începe în prietenie și se exprimă prin artă.
Într-o lume care se mișcă adesea prea repede, astfel de întâlniri ne amintesc de importanța ascultării, reflecției și celebrării vocilor creative care întăresc comunitatea. Prin cuvinte, muzică și prietenie, ne reamintim că arta rămâne una dintre cele mai durabile forme prin care ne conectăm unii cu alții.
...................................................
An Evening of Music, Poetry, and Friendship
By Arthur Dean Carey
Arthur Dean Carey is a writer and producer based in Toronto.
Some evenings remain with us long after they have passed, not because of any grand occasion, but because of the people who fill them with warmth, conversation, laughter, and kindness. One such evening began with an invitation from pianist Antonia de Wolfe to a barbecue at the home of her parents, Rodica and Renel. It was my first opportunity to meet them, along with family members and friends gathered simply to enjoy one another’s company.
The atmosphere was relaxed and welcoming. The aroma of mititei on the grill drifted through the summer air as conversations flowed easily from one group to another. Leonard Cohen’s music provided the soundtrack. His voice, familiar and unmistakable, accompanied the stories, laughter, and reflections of the evening. Cohen had a rare gift for exploring love, faith, longing, and the human condition with honesty and grace.
Some time later, Antonia presented me with two volumes of Cohen’s poetry, Stranger Music: Selected Poems and Songs and The Flame. They deepened my appreciation for an artist whose words continue to resonate across generations and opened the door to other literary voices exploring similar themes of memory, connection, and belonging.
Among them is Diana Manole, whose collection B & W reflects on identity, migration, family, and memory with clarity and emotional depth. Her work reminds us that the places we come from remain part of us, regardless of distance or time.
Another voice is Carmen Oltean, whose poetry draws on the natural world to express intimacy and connection. In her poem You Do Not Know, she transforms images of water, forests, moonlight, and stars into a meditation on love and presence.
You Do Not Know
by Carmen Oltean
You do not know
that you kiss me
as the doe does not know
when her muzzle
kisses
the water.
And the rain
awakens
the thirsty
earth.
You do not know
that you kiss me
as the forest does not know
it embraces
the traveler.
And the sky is
a shelter
without end,
and the sun,
god of light
and of life.
You do not know
that you kiss me
like the moon
stirring
the sea
into waves.
You kindle tremors
within me,
as fire
rises into flame.
And the stars
kiss
the darkness
of night.
You do not know
that you kiss me
like the grass
carrying an ancient charm,
and the flowers
filling the air
with fragrance.
You do not know
that you watch over me,
that you whisper
verses to me,
from you
I cannot
hide,
as I cannot
from the sky
conceal myself.
And every kiss of yours
becomes a sign
upon my soul,
older
than this life.
In contrast, Sergio Arcaro’s Sunlight achieves its effect through simplicity and directness. In a few lines, it strips away illusion and arrives at a clear expression of friendship and recognition.
Sunlight
by Sergio Arcaro
Reality is
Finally here,
Stripped
of illusion,
Incrustation.
No need to
Take you
By the heel
And dip you
Into the river
To make you
immortal.
I have found you,
Perfect friend.
You’re sunlight,
And I am your
creature.
Though very different in tone, both poets reveal how language can illuminate the experiences that connect us. Poetry does not provide final answers; it offers recognition, reflection, and a way of seeing more clearly.
That spirit of connection will be present again on June 27, 2026, when Antonia de Wolfe performs in concert at the Arts & Letters Club of Toronto. She will be joined by poet Carmen Oltean and violinist Alexander Gangurean. Together they will present an evening where music and literature meet, continuing a conversation that begins in friendship and finds expression through art.
In a world that often moves too quickly, gatherings such as these remind us of the importance of listening, reflecting, and celebrating the creative voices that strengthen community. Through words, music, and friendship, we are reminded that art remains one of the most enduring ways we connect with one another.
Arthur Dean Carey este scriitor și producător stabilit în Toronto.
|
Arthur Dean Carey 6/18/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.