De rusalii
Era o sărbătoare prin care bogăția, Pământului cu roade, și-a cerului divin, Se preaslăvea cu daruri și toată bucuria, Prin care omul vremii o revărsa deplin,
Spre-a lumii drag părinte, puternic Dumnezeu, Cel ce ne-a făcut după chipul Său, Ne-a dăruit suflare, prin Duhul Lui Preasfânt Ca noi să avem raiul, aicea pe pământ
Cu firea schimbătoare, omul rătăcit A hulii rea credință, în cuie răstignit L-am biciuit pe Domnul și pironit pe cruce, Când tot pământul, cerul, de mila Lui se frânge.
Așa a fost să fie, de veacuri scrise-n stele, Să moară și să-nvie, de-a dreapta, să îmi steie Să ne ridice-n slavă spre cerul Lui curat, Să șteargă a lumii vaier, și-a omului păcat.
La ceas de sărbătoare, ne spune Sfânta Carte, Într-un ungher ascunși, cu frica-n sân de moarte, Apostolii, Măicuța, ruga își îndreaptă, Și parcă dinspre ceruri venea o dulce șoaptă.
Și fiecare Apostol, în limbi de foc de sus Duhul cel Prea sfânt în suflet i-a pătruns Le-a dat înțelepciune să meargă-ntreaga lume, Să-n creștineze omul, cu vie înțelepciune
Rusaliile creștine sunt Noul Legământ De la Hristos Preabunul , mireasă prin cuvânt Îmi Fi-va dăinuire din tată-n fiu povață, Prin rugă și-nchinare Biserica ne învață,
Să fim cu El de-a una, și-a Maicii preacurate De Îl iubim pe Domnul, de toate avem parte Că-n viața de acuma, chiar dincolo de moarte Mai nimeni și nimica, de El nu ne desparte.
29 Mai 2026 Vasile Luca
|
Vasile Luca 5/29/2026 |
Contact: |
|