Semanatorul
(AMINTIRI DE ODINIOARĂ)
E vremea să ies pe-afară
Și să-mi cercetez ogorul,
Își zicea, sătul de iarnă
Și de griji, Semănătorul !
Mâna dreaptă și-o ridică
Peste ochi ca să privească,
Mai adânc, unde lumina
Începu să se ivească!
Ce frumos se schimbă zarea!
Raze vii îi țes covorul!
Parcă-ncepe ca să scadă -
Să se-mprăștie și norul!
Timpul e s-aleg sămânța,
Să o vântur de neghină!
“Vin-o blândă Primavara-
El zâmbește și suspină!”
Grea e iarna cea geroasă,
Când îngheață apa-n cofă!
Iar poetu-n vise sfinte,
Leagă viața lui de-o strofă!
La fel e Semănătorul,
-Simbol, arhetip, origini!
El in mintea lui curată
Vindeca a lumii pricini!
Alegând sămânța bună:
-O să dea pâine ogorul-
Și cu multă râvnă-n suflet,
“Spera iar Semănătorul!”
|
Ioan Miclău-Gepianu 5/25/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.