Colocviul național de memorialistică „Ion D. Sîrbu”
„Cultura izvorăște din popor și aparține poporului”, spune un vechi proverb românesc – dar ce mai aparține astăzi poporului român, mă-ntreb și eu, care de-o viață am slujit voluntar cultura prin tot ceea am creat și contribuit la dezvoltarea patrimoniului spiritual românesc. Dincolo de această divagație cu parfum de nostalgie, trebuie să apreciem această inedită inițiativă a Consiliului Județean Hunedoara, a Bibliotecii Județene „Ovid Densușianu” Hunedoara-Deva și a Uniunii Scriitorilor din România, de a organiza aici, la Petroșani, un asemenea eveniment de anvergură națională, pe durata a două zile pline de referate, discursuri și, desigur, comentarii, dedicate celui ce a fost un om cu sufletul risipit prin oameni și cultura română, Ion Desideriu Sîrbu, consacrat în conștiința noastră în Valea Jiului și în România ca I.D. SÎRBU.
Lucrările s-au desfășurat într-un spațiu în care altădată se respirau diverse esențe cu parfum de cărbune și alte flori de mină – „La Belle Epoque, Sala „George Enescu”, o clădire emblematică , având o istorie „pestriță” într-un timp de efervescență muncitoreasă, artistic și în care am respirat cu toții parfum de literatură de calitate și implicare responsabilă; că și noi suntem, prin tot ceea ce încercăm să clădin trainic și frumos, prin strădaniile noastre într-o perioadă tulburătoare, „vestitorii” unei noi primăveri care să renască prin cultură spiritul național românesc.
Din motive obiective am partcipat efectiv doar la dezbaterile din ziua a doua, ca un simplu mesager cultural-jurnalistic, o zi ca o sărbătoare continuă în care am avut prilejul de a asculta, aplauda și cunoaște oameni deosebiți, care prin harul lor au (i)luminat Valea Jiului și orizontul cultural românesc. Adrian Alui Gheorghe,Vlad Alui Gheorghe, Gabriel Chifu, Daniel Cristea-Enache, Traian Dobrinescu, Horia Gârbea, Gabriela Gheorghișor, Clara Mareș, Mircea Mihăieș, Angelo Mitchievici, Nicolae Oprea, Antonio Patraș, Cristian Pătrășconiu, Vasile Spiridon, Ioan Stanomir, Liviu Ioan Stoiciu, Adrian Tudurachi, Toma Velici și Varujan Vosganian. Au mai participat și transmis mesaje în deschiderea colocviului „Literatura memoriei, Ion D. Sîrbu” Nicolae Steinhardt, Ioan Ioanid, Florin Constantin-Pavlovici, Laurențiu Nistor, președintele Consiliului Județean Hunedoara, Costel Avram, administratorul public al C.J. Hunedoara, Varujan Vosganian, președintele Uniunii Scriitorilor din România, Iacob Ridzi, primarul municipiului Petroșani, Ioan Sebastian Bara, managerul Bibliotecii județene „Ovid Densușianu” Hunedoara-Deva și moderator.
În concluzie, putem spune că în alocuțiunile rostite despre viața și opera reputatului om de cultură Ion D. Sîrbu am descoperit o lume așa cum a fost și încă mai este, cu omul cotidian cotropit de de un amalgam de gânduri, sentimente și trăiri efemere, de certitudini, inceritudini, dar mai ales de speranța că „viitorul sună bine”.
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România Partea a doua a acestui eveniment de excepție, de la ora 19,30, a fost găzduită cu generozitatea dintotdeauna de către Teatrul „I.D. Sîrbu” din Petroșani, manager Irina Podea Radu. Am asistat la ceremonia de decernare a Premiului „I.D. Sîrbu” și vizionarea piesei de teatru „Bietul meu suflet, cărbune. Povestiri petrilene”, de Ion D. Sârbu, scenariu dramatic de Claudiu Groza și Radu Tudosie, scenografia Wilhelmina Kuron Bekesi, regia Constantin Radu Tudosie. Înainte de a mă referi la piesa de teatru, trebuie să menționez cu bucurie faptul că printre premianții acestul Colocviu național s-a aflat și Elisabeta Bogățan, din Petroșani, membru UZPR, Filiala „Mihai Eminescu” Timiș, ca o recunoaștere a contribuției de-o viață, a dezvoltării și evoluției în domeniul cultural-jurnalistic în Valea Jiului și în România. Marele premiu „I.D. Sîrbu” i–a fost decernat de Varujan Vosganian lui Antonio Patraș, profesor universtar și critic literar din Iași.
„Bietul meu suflet, cărbune”, o piesă care încă din titlu ne trimite cu gândul la nopțile adâncului, un adânc în care înfloresc florile de mină iluminate de sufletul omului-miner, gata oricând să cucerească muntele de cărbune. Dincolo de fascinația mingiilor buclucașe ori minune, generatoare de ipostaze inedite dintr-o lume în mișcare și tot mai bulversată, descoperim o altă lume tuburătoare a minerului cotidian, în lumini și umbre care ne sugerează că poți fi și victimă și călău, poți fi și înger și demon. Și tot dincolo de cortină, să nu uităm, se investește o muncă titanică a unor oameni simpli, echilibrați, care ne învață să privim cu voluptatea cu care îmbrățișăm zorii cerul, dar și lumea. Dar să amintim, pentru publicul iubitor de teatru, „actorii” care prin prestația lor ne fac viața mai frumoasă și să visăm la o lume mai bună: Cosmin Brehuță, Mihai Rădulea, Bogdan Florea, Patricia Buraga, Bogdan Constantin Tălmaciu, Simona Codreanu, Sergiu Fîrte, Daniel Cergă, Laurențiu Vlad. Regia, Canstantin Radu Tudosie. Scenografia, Wilhelmina Kuron Bekesi. Video artist: Andrei Ciochia Minimal.
În acest context, confesiunile actorilor sunt relevante: „Acest spectacol nu e doar o întoarcere, ci ocoborâre: în oameni, în memorie, în ceea ce nu se spune, dar arde. Și poate că nu găsești un răspuns, dar găsești curajul de a rămâne. Pentru că, uneori, din ceea ce pare stins se aprinde, tăcut, o lumină. Pentru oamenii din Vale – cei care ard mocnit, ca un cărbune viu și în care, chiar și atunci când par stinși, găsesc în ei puterea de a lumina mai departe. Cu drag și recunoștință” (Radu)
„Nu știam dacă Ion D. Sîrbu va fi fost, precum Caragiale, o personalitate accentuată din perspectivă psihologică. Acum însă, după ce i-am auzit și vocea și am pus în portretul său, de-a valma, scrisori și file de jurnal, replici teatrale și povestiri petrilene, sunt convins că a fost. A simțit enorm, dar a văzut omenesc…” (Claudiu Groza).
Am aplaudat îndelung , în picioare , actori și publicul mai numeros ca oricând, conectați la aceeași emoție, aidoma unui vis frumos în așteptare.
Organizarea unor astfel de evenimente cu ecou și reverberație națională și a celor în perspectiva apropiată, de la Vulcan, Straja ori Petrila, Tabăra de creație „Amfiteatrul literar” sub egida Grupului de presă „Carașul”, director Ionel Bota, ediția a treia a Festivalului Grupului de poezie „Ioan Dan Bălan” de la Petrila, inițiat și coordonat de Mirela Cocheci, poetă, pictoriță, deținătoare a Marelui Premiu „Eminescu, un vis în așteptare”, ediția 2023, concurs internațional cultural-jurnalistic organizat sub egida UZPR de către Asociația Cultural Umanitară „Luceafărul de Vest” Timișoara și Elisabeta Bogățan, soția fostului poet și publicist Ioan Dan Bălan, un simbol al Văii Jiului, ambii membri UZPR, toate acestea ne dau încrederea că viața, în toate ipostazele sale în Valea Jiului, nu va rămâne un poligon de încercare și va renaște cum primăvara mugurii pe ram.
Așa cum am spus la început, am cunoscut, am întâlnit oameni minunați, dragi sufletului meu – Valeriu Butulescu, Ovidiu Cocheci, Dorel Șchiopu, cel care mi-a fost ghid timp de câteva minute printr-o gară „ca afară”, cu o sală de așteptare de 20 metri pătrați în care este amenajată o mini bibliotecă inedită cu cărți esențiale, cu un frontispiciu pe care tronează coloana lui Brâncuși și portretul lui Eminescu, care, de-acolo din eternitatea cuvântului și a pietrei, așteaptă trenul care să-i ducă în… universalitate.
|
de Dumitru Buțoi 4/20/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.