Avem datoria de a mișca lucrurile
Fiecare om își dorește ceva în viață. Unii caută în principal să posede va-lori materiale însemnate: case mari, mașini scumpe,conturi serioase etc. În acest caz, cam orice religie sau filozofie le va spune că nu sunt pe o cale prea bună. Alții, mai elitiști, nu au interes sau, dimpotrivă, au dispreț pentru aceste valori "lumești", concentrându-și atenția și dedicându-și eforturile pentru acumularea de cunoștințe, pentru contemplarea frumuseții lumii, pentru pătrunderea înțelepciunii și pentru dobândirea gloriei. Evident, cresc interior și asta este minunat, ajung la un nivel remarcabil, numai că într-o zi, ca orice om, ca și cei care umblă după acumularea de bogății, primesc vizita unei "doamne" tăioase, care îi suflă din lumea noastră, odată cu tot ce au în minte și în suflet. Atunci, nu poți să nu te întrebi : pentru ce atâta citit, studiat, analizat, învățat sau străduit economicește peste nevoile curente? Prost sau deștept, necioplit sau rafinat, sărac sau bogat, ipocrit sau corect, fățarnic sau altruist, sfârșitul pare pentru toți la fel.
S-ar putea spune că viața este o școală pentru suflet. Probabil că așa și este. Nu ni se pare nimic în neregulă cu a câștiga bani mulți, dar ni se pare o mare risipă ca ei să fie cheltuiți doar pentru sine, atunci când necesarul vital a fost acoperit. Credem că sensul nostru în viață este să luăm de la ea cât de mult putem, în felul fiecăruia, - și să-i redăm cel puțin la fel de mult, prin ceea ce facem pentru alții, pentru lume. Uneori, însă, ai impresia că totul se re-duce, nu numai la bani, dar și la pute-re, la dorința de a domina, de a-ți arăta forța, punând-o în evidență prin contrast cu neputința altora, mai slabi de-cât tine. Si istoria se repetă. Mai întâi la nivel de individ, ca mai târziu să ajungă până la nivel de națiune. Câte războaie nu se iscă doar ca să po-tolească frustrările unui conducător avid de putere! Câți oameni nu sunt antrenați într-un conflict fără să știe pentru ce luptă ! Așa se face selecția naturală ! Sau, mai degrabă, cea umană... Un om puternic care-și cunoaște valoarea nu are nevoie de o confirmare din partea celorlalți.
A fi puternic, înseamnă, însă, să ai puterea să fii bun cu cei din jurul tău, să mergi mai departe, să fii generos, să-ți sprijini semenii, să alini sufletește, să descrețești frunțile mohorâte, să îți sacrifici comoditatea pentru un dram de bucurie pe care-l poți oferi altcuiva, învingându-ți limitările și egoismul. Viața ne oferă surpize în fiecare zi. Nu toate schimbările pe care le trăim în viață sunt întru progres, însă chiar și cele mai nedorite consecințe pot deveni, la un moment dat, repere pentru o evoluție viitoare. Cea mai severă cădere, cel mai usturător eșec, pot da apoi prilejul celei mai frumoase ascensiuni.
Tot ce trăim ne definește, dar nu atât ca poveste a întâmplărilor în care suntem implicati, cât ca imagine a sufletului nostru, a ființei noastre. Meseria sau averea noastră, familia sau naționalitatea, religia sau politica la care aderăm, sunt doar aspecte formale ale unei mai profunde vieți care clocotește în sufletele noastre și pe care o descoperim ca pe un miracol în fiecare zi a vieții noastre.
Avem datoria de a mișca lucrurile, de a nu funcționa în gol, de a comunica. Inteligența pe care o acumulăm, multă sau puțină, trebuie să rodească, să fie dată mai departe, în forme de aceeași bună calitate sau de nivel superior. Urmele pe care le lăsăm, în scurta sau lunga nostră viață, pot fi un exemplu pentru cei din jurul nostru, familie, prieteni, comunitate, sau pot dispărea, ușor, în negura vremii. Depinde de fiecare dintre noi.
Vă dorim să aveți o primăvară relaxantă și frumoasă în continuare.
Dumitru Puiu Popescu
|
Dumitru Puiu Popescu 3/24/2026 |
Contact: |
|