O armonie a culturilor: suflet românesc, căldură italiană și oportunitate canadiană
O reflecție personală despre familie, muzică și legăturile culturale care unesc națiunile
Rezumat (pe scurt):
Acest articol reflectă asupra modului în care tradițiile românești, italiene și canadiene se pot întâlni armonios prin familie, muzică și cultură. Povestea personală a autorului și a pianistei Antonia de Wolfe ilustrează cum valori comune, precum respectul pentru familie, educație și ospitalitate, pot uni oameni din lumi diferite.
De Arthur Dean Carey
„Muzica este spațiul în care culturile se întâlnesc fără granițe.”
Reflectând asupra drumului care ne-a adus împreună pe mine și pe soția mea, Antonia, îmi dau seama că povestea noastră este, de fapt, despre felul în care culturile se recunosc una pe alta. M-am născut Arthur Dean Carey, fiul unui tată irlandez și al unei mame italiene, însă ritmul vieții din casa noastră era fără îndoială italian.
Am fost șapte copii crescuți în jurul unei mese de bucătărie mereu pline de viață. Tatăl meu, inginer, ne-a insuflat un respect profund pentru muncă, în timp ce mama conducea gospodăria cu căldură, principii ferme și, atunci când era nevoie, cu celebra lingură de lemn. Acele lecții din copilărie sunt amintiri pe care le prețuim astăzi, respectul, familia și convingerea că familia este întotdeauna pe primul loc.
Inima casei noastre a fost întotdeauna bucătăria. Mama pregătea oale mari de sos de roșii care fierbea încet pe aragaz, usturoi sfârâind în ulei de măsline și paste proaspete întinse manual. Aromele singure îi atrăgeau pe prieteni și vecini în casă. Mesele durau ore întregi, iar masa din bucătărie devenea locul unde se spuneau povești, răsuna râsul și grijile zilei dispăreau.
Bunicii mei italieni au ajuns în Canada cu foarte puțin, însă prin determinare și muncă au construit o viață centrată pe familie și comunitate.
Când am cunoscut-o pe soția mea, remarcabila pianistă de concert Antonia de Wolfe, am realizat că, deși copilăria ei a avut loc la mii de kilometri distanță, spiritul vieții de familie îmi era surprinzător de familiar.
Antonia a crescut la București în perioada comunistă a României. În timp ce amintirile mele din copilărie includ magazine pline de produse, ea își amintește de cozi lungi pentru pâine, ulei și zahăr. Viața era mai dificilă din punct de vedere material, însă puterea vieții de familie rămânea puternică.
Educația și cultura au fost valori centrale în familia Antoniei. Părinții ei din România, Dr. Adrian Mihalache și Rodica Mihalache, erau profund dedicați vieții intelectuale și culturale. Tatăl ei, Adrian Mihalache, a fost profesor și inginer la Universitatea din București, formând generații de studenți și contribuind activ la viața academică. Mai târziu a devenit editor, autor și conferențiar public. Mama ei, Rodica, profesoară și pianistă, i-a cultivat talentul muzical încă din copilărie.
Antonia a urmat studii riguroase de pian în România, continuându-și apoi pregătirea muzicală la Moscova, în sistemul conectat la renumitul Conservator Ceaikovski, unde disciplina și excelența artistică erau cerute zilnic. Ulterior a studiat în Italia la prestigioasa Accademia Nazionale di Santa Cecilia, una dintre cele mai respectate instituții de muzică clasică din Europa.
După sosirea în Canada, și-a continuat studiile la Universitatea din Toronto, sub îndrumarea profesoarei Marietta Orlov, unde a obținut diploma de Master în Interpretare Pianistică.
Mama ei s-a recăsătorit ulterior cu Dr. Renel Nichitiu, fizician, care în cele din urmă a adus familia în Canada. Ca mulți imigranți, au fost nevoiți să o ia de la început. Datorită expertizei sale, Dr. Nichitiu a fost angajat prin Universitatea din Toronto pentru a lucra la proiecte legate de Agenția Spațială Canadiană. În Canada, familia și-a reconstruit viața cu succes, păstrând o puternică tradiție a educației și excelenței profesionale.
De-a lungul timpului am ajuns să admir cât de asemănătoare sunt culturile română și italiană în spirit. Ambele pun familia mai presus de orice, respectă educația, credința și perseverența și transformă mâncarea nu doar într-o necesitate, ci într-un ritual al bucuriei de a fi împreună.
Fie că masa oferă paste italiene sau mâncăruri tradiționale românești, semnificația este aceeași, oameni care se adună pentru a împărtăși viața.
Ospitalitatea românească, în special, poartă o căldură care îmi amintește de propria mea copilărie. Când prietenii români te primesc în casa lor, masa este bogată, conversația curge firesc, poveștile se împărtășesc, iar oaspeții sunt tratați ca membri ai familiei. Apar feluri tradiționale din abundență, sarmale, mămăligă, cozonac și, desigur, iubiții mititei la grătar, a căror aromă anunță imediat sărbătoarea și prietenia.
„Familia, muzica și cultura sunt punțile care permit tradițiilor diferite să se recunoască una pe alta.”
Antonia și cu mine ne-am întâlnit într-un mod minunat și neașteptat. La acea vreme lucram ca și consultant, iar Antonia colabora cu aceeași organizație. Era deja foarte respectată ca pianistă și foarte căutată ca profesoară de pian, colaboratoare și instructor de teorie muzicală, continuând în același timp să susțină concerte.
În timpul conversațiilor noastre am descoperit repede cât de multe aveam în comun, dragostea pentru cultură, muzică, cărți și idei. Ceea ce a început ca o relație profesională s-a transformat rapid într-o prietenie, iar în scurt timp ne-am îndrăgostit și nu ne-am mai uitat niciodată înapoi.
Toronto ne-a oferit oportunitatea de a îmbina frumos culturile noastre. Comunitatea românească de aici continuă să prospere, păstrând tradițiile și contribuind la identitatea multiculturală a Canadei.
Antonia și cu mine am participat la numeroase evenimente culturale importante care celebrează acest spirit de comunitate și mândrie. Printre acestea se numără Ziua Națională a României, celebrată în întreaga Canade, și sărbătoarea dedicată marelui poet Mihai Eminescu, de Ziua Culturii Naționale.
Antonia este adesea invitată să susțină recitaluri la aceste evenimente, împărtășind publicului arta sa cu generozitate. Unul dintre susținătorii importanți ai acestor inițiative culturale este Puiu Popescu, editorul publicației Observatorul de peste 30 de ani și un contributor respectat al comunității românești.
În casa noastră această îmbinare de culturi se simte zilnic, Antonia exersând la pian, în timp ce bucătăria se umple uneori de aromele bucătăriei italiene, iar alteori de preparate românești.
Astăzi Antonia concertează pe plan internațional, aducând publicului o voce muzicală formată printr-o călătorie extraordinară, de la București la Moscova, din Italia la Toronto. Concertele ei reflectă profunzimea emoțională a tradiției muzicale est-europene, eleganța formării clasice italiene și libertatea creativă pe care a descoperit-o în Canada.
Pentru mine, viața noastră împreună reprezintă exact această armonie, suflet românesc, căldură italiană și oportunitățile și libertatea pe care ni le-a oferit Canada.
Despre autor
Arthur Dean Carey este un om de afaceri din Toronto, de origine irlandeză și italiană, care a activat în domeniul publicistic și în industria cristalului. Este producător, soțul și reprezentantul pianistei de concert Antonia de Wolfe, care concertează pe plan internațional. Împreună promovează muzica, cultura și tradițiile comune ale comunităților române, italiene și canadiene.
...............................................
A Harmony of Cultures: Romanian Soul, Italian Warmth, and Canadian Opportunity
O armonie a culturilor: suflet românesc, căldură italiană și oportunitate canadiană
A personal reflection on family, music, and the cultural bonds that connect nations
“Music is the space where cultures meet without borders.”
Reflecting on the path that brought my wife, Antonia, and me together, I realize our story is really about cultures recognizing themselves in one another. I was born Arthur Dean Carey, the son of an Irish father and an Italian mother, yet the rhythm of life in our home was unmistakably Italian.
We were seven children growing up around a lively kitchen table. My father, an engineer, instilled in us a deep respect for hard work, while my mother ran the household with warmth, firm principles, and, when necessary, the famous wooden spoon. Those childhood lessons are memories we now cherish, respect, family, and the understanding that family always comes first.
The heart of our home was always the kitchen. My mother prepared large pots of tomato sauce simmering slowly on the stove, garlic sizzling in olive oil, and fresh pasta rolled out by hand. The aromas alone drew friends and neighbors through the door. Meals lasted for hours, and the kitchen table became the gathering place where stories were shared, laughter echoed, and the day’s worries faded away.
My Italian grandparents arrived in Canada with very little, but through determination and hard work they built a life centered on family and community.
When I met my wife, the remarkable concert pianist Antonia de Wolfe, I realized that although her upbringing took place thousands of kilometers away, the spirit of her family life felt strikingly familiar.
Antonia was raised in Bucharest during Romania’s communist era. While my childhood memories include grocery stores filled with abundance, she remembers long lines for bread, oil, and sugar. Life was materially more difficult, yet the strength of family life remained deeply rooted.
Education and culture were central values in Antonia’s family. Her parents in Romania, Dr. Adrian Mihalache and Rodica Mihalache, were both deeply devoted to intellectual and cultural life. Her father, Adrian Mihalache, was an educator and engineer who taught at the University of Bucharest, mentoring generations of students while contributing actively to academic life. Later he became a publisher, author, and public speaker. Her mother, Rodica, an educator and pianist, nurtured Antonia’s musical talent from a very young age.
Antonia pursued rigorous piano studies in Romania before continuing her musical training in Moscow in the system connected to the renowned Tchaikovsky Conservatory, where discipline and artistic excellence were expected daily. She later studied in Italy at the prestigious Accademia Nazionale di Santa Cecilia, one of Europe’s most respected classical music institutions.
After arriving in Canada, she continued her studies at the University of Toronto under Professor Marietta Orlov, where she earned her Master’s degree in Piano Performance.
Her mother later remarried Dr. Renel Nichitiu, a physicist who eventually brought the family to Canada. Like many immigrants, they arrived and essentially had to start over. Through his expertise, Dr. Nichitiu was hired through the University of Toronto to work on projects connected to the Canadian Space Agency. In Canada, the family rebuilt their lives successfully while maintaining a strong tradition of education and professional excellence.
Over time, I came to admire how closely Romanian and Italian cultures resemble one another in spirit. Both place family above all else, respect education, faith, and perseverance, and celebrate food not merely as nourishment but as a ritual of togetherness.
Whether the table holds Italian pasta or Romanian traditional dishes, the meaning is the same, people gathering to share life.
Romanian hospitality in particular carries a warmth that reminds me of my own upbringing. When Romanian friends welcome you into their homes, the table is generous, conversation flows naturally, stories are shared, and guests are treated like family. Traditional foods appear in abundance, plates of sarmale, bowls of mămăligă, slices of cozonac, and of course the beloved grilled mititei, whose aroma alone signals celebration and friendship.
“Family, music, and culture are the bridges that allow different traditions to recognize themselves in one another.”
Antonia and I met in a wonderful and unexpected way. At the time, I was a consultant, and Antonia happened to be working with the same organization. She was already highly respected as a pianist and in great demand as a piano teacher, collaborator, and theory instructor while continuing to perform.
During our conversations we quickly discovered how much we had in common, our love of culture, music, books, and ideas. What began as professional interaction soon became friendship, and before long we fell in love quickly and never looked back.
Toronto has allowed our cultures to blend beautifully. The Romanian community here continues to thrive, preserving traditions while contributing to Canada’s multicultural identity.
Antonia and I have participated in many major cultural events celebrating this shared sense of pride and community. Among them are Romania’s National Day celebrations across Canada and the annual celebration of Mihai Eminescu on National Culture Day.
Antonia often headlines performances at these events, generously sharing her artistry. One of the key supporters of these cultural initiatives is Puiu Popescu, publisher of Observatorul for more than 30 years and a respected contributor to the Romanian community.
In our home, this blend of cultures is felt every day, Antonia practicing at the piano while the kitchen carries the aromas of Italian cooking one evening and Romanian dishes the next.
Today Antonia performs internationally, bringing audiences a musical voice shaped by her extraordinary journey, from Bucharest to Moscow, from Italy to Toronto. Her concerts reflect the emotional depth of Eastern European musical tradition, the elegance of Italian classical training, and the creative freedom she discovered in Canada.
For me, our life together represents exactly that harmony, Romanian soul, Italian warmth, and the opportunities and freedom Canada has given us.
By Arthur Dean Carey
⸻
About the Author
Arthur Dean Carey is a Toronto based businessman of Irish and Italian heritage who has worked in publishing and the crystal industry. He is a producer, the husband, and representative of internationally performing concert pianist Antonia de Wolfe. Together they promote music, culture, and the shared traditions of Romanian, Italian, and Canadian communities.
|
Arthur Dean Carey 3/13/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.