CIUPERCĂ. Ghici ghicitoarea mea
„Din rostul meu voi scoate pilde si ciumilituri” spunea Dosoftei, mitropolitul Moldovei. Fiecare cuvânt , chiar si împrumutat, dar necesar, este un psalm al limbii noastre. Nu cred să fie o fiintă, alături de mine, să nu fi spus , măcar în parte ghicitoarea „Mănăstire-ntr-un picior, Ghici ciupercă ce-i?” Verbul „a ghici” si interjectia „cimil” vin dintr-un timp imemorial, timp care este un răspuns istoric al existentei românesti.
Dictionarele noastre, purtând, între copertile lor, păreri diferite, de fapt lingvisti, închisi în cochilia lor asemenea melcului, exprimă puncte de vedere diferite în privinta cuvântului ciupercă. Astfel, DEX trimite la bg. čepurka, sb. pečurka, iar MDA stabileste originea în mg. cseperke. Se observă o inconsecventă „academică”. Pentru imagine, copiez din DER: „ciupercă (ciuperci), s. f. – 1. Plantă inferioară, lipsită de clorofilă, de obicei în formă de pălărie cărnoasă cu picior. – (Arg.) Pălărie. – Mr. peciurcă, megl. ciupercă. Bg., sb. pečurka, cu aceeasi metateză ca în bg. čepurka, mag. csepérke (Cihac, II, 492; Philippide, 140, Pricipii, 140; Conev 43; Iordan, Dift. 95)”.
Aria de răspândire, cu variante de circulatie, este stabilită de Scriban: „ung. cseperke, csiperke, csöporke, csuporka; ceh. pečearka, pečirka; sîrb. bg. péčurka, čépurka, d. vsl pešti- pekon, a coace”. E limpede că dictionarele de uz general au rămas la un nivel de ipoteze, în timp ce istoria, ca stiintă, câstigă lămuritor în viziunea întelegerii faptelor, tratând suferinta unui consevatorism sustinut de interese politice vizibile, de orgolii.¹
Dintr-o altă perspectivă, nouă mai precis, Paliga vede origine tracică². Si are dreptate pentru fenomenul limba română ( după reputatul slavist „limbă superbă, enigmatică, dificil de analizat”), atât în plan social-istoric, adică stiintific, cât si moral. Pe de o parte, istoria, cronologia antropologică si etnologică , pe de alta parte, aspectele fonetice si semantice infirmă etimologia „traditională”. Chiar limba poate fi mod de cercetare. Astfel lichida „r” în pozitie silabică, structurile fonetice si termenul albanez kërpudhë determină pe regretatul lingvist M. Vinireanu să treacă itemul în fondul pre-latin.³ Răspândirea cuvântului într-un areal lingvistic vorbeste de la sine. Cuvântul ciupercă nu poate proveni decât dintr-o anumită limbă. Cine erau vorbitorii ei? Ghici ghicitoarea mea. Cuvântul nu face o dreptate istorică, doar o exprimă. Schimbarea de perspectică înlătură metoda proprie unui stadiu vechi de cercetare. De aici implicatii teoretice si practice. Trebuie să recunoastem limite, idei compromise. Acceptarea fără margine, fără obiect dăunează. Este firesc, la un moment dat, si în mod logic, să se recunoască faptele asa cum sunt în complexitatea vietii sociale si spirituale. De îndată ce schimbarea tonului s-a produs, inevitabil realitatea îsi urmează cursul. În fata schimbărilor inerente, a lua atitudine arată locul unde vrei să te asezi.
Am convingerea că, în istoria unui cuvânt, fiecare părere contează, chiar dacă e depăsită, deoarece exprimă o atitudine. Fiecare atitudine are determinare. Recunoasterea determinării rămâne importantă. Uneori ipotezele sunt chiar necesare pentru stabilirea adevărului. Dogmatismul nu functionează ca ereditatea. Se nuantează, se adaptează situatiei în vederea păstrării actualitătii ideologice, ceea ce nu e doar o simplă conversie. În orice caz nu e cedare.
Acceptarea împrumutului din limba română nu slăbeste influenta slavă. E adevărat, pe cale de consecintă, că se pune în discutie „gradul de slavizare” din limba noastră si gradul de românizare din limbile vecine. Făra retinere, trebuie să recunoastem că slavizarea în sudul Dunării continuă si în zilele noastre, că influenta limbii române în cea maghiară e certificată „academic”⁴. Vocabularul viabil dintr-o limbă retine ce este necesar sub presiunea constantă a împrejurărilor social-economice, în legătură organică cu timpul, cu spatiul, cu isoria mai veche si nouă.
Nume generic, ciuperca are o multime de specii. Dintre acestea îmi amintesc doar mănătarcă (DEX, MDA: bg. manatarca; DER: ngr. μανιτάρι), gălbioară, zbârciog (MDA: zbârci+-og; DEX: cf. sb. smrcak, după zbârci; DER: „din zbîr prin încrucisare cu rus smorčok = zbîrciog), râscov (MDA: cf. ucr. ns., ryžka), iască (DEX, MDA, DER: lat. esca hrană, medicament), urechea-babei (DEX, MDA oricla= auricula), urechiusă, taciune (lat*titio, -onis), burete de fag (păstrăv, dacă e pătat, din lat. *boletis). Oricine poate observa câteva amănunte semnificative. În limba bulgară , termenul corespunzător pentru ciupercă este guba (гъба). Lexemul mănătarcă este asa de aproape de varianta ciuparcă, de denumirile altor specii de ciuperci, cum ar fi tatarcă, mitarcă, pitarcă (o contaminare cu pită), nu are cum să fie împrumut. Iasca, o ciupercă uscată, tare, nu se foloseste ca hrană. Departe sunt cuvintele zbârciog de ternenii sb. smrcok, rus smorčok si râscov de ucr. ryžka.
Pentru culoare, desprind ceva din atlasul vietii. Provocator, lexemul ciupercă si termenii asociati trezesc amintiri. Continutul ideatic al amintirii, impresionant, aduce lumina strălucitoare a unei zile de iulie. Vedeam femei cum spălau de „tăciune” grâul proaspăt si spatiul verde de la malul râului până la moară plin de pânzăici pe care se usca aurul pentru pâine. Auzeam „duduitul” masinii cu aburi care punea în miscare batoza. Cât de dulce putea fi colacul din făina
proaspătă! M-am vindecat de mirare după ce am crescut. Mă lua bunica, toamna, să culegem bureti în pădurea de fag de lângă colibă. Îi găsea asa de repede, uimindu-mă cu simturile ei, si-i alegea doar pe cei mari. Prăjiti cu ouă, aveau un gust mai bun decât plăcinta de la sărbători.
Nu am stiut atunci că peste ani si ani voi culege gânduri din balada Riga Crypto si Lapona Enigel de Ion Barbu: „-Enigel, Enigel, / Scade noaptea, ies lumine, / Dacă pleci să culegi, / Începi, rogu-te, cu mine. // - Te-as culege, rigă blând... / Zorile încep să joace / Si esti umed si plăpând / Teamă mi-e, te frângi curând, / Lasă. Asteaptă de te coace.”
Limba este o existentă care functionează ca o institutie în care o multime de indivizi mentin sistemul prin functii si semnificatii. Memoria limbii, asemenea pământului, vorbeste tuturor. Cere să-i pătrunzi profunzimea cu devotament si sinceritate, cu demnitatea vietii, cu libertatea gândului, chiar dacă urechea e coplesită de cântecul sirenelor.
Sigle:
DER – Dictionarul etimologic român (Alexandru Ciorănescu) ;
DEX - Dictionarul explicativ al limbii române;
MDA – Micul dictionar academic, editia a II-a;
Scriban – Dictionaru limbii românesti.
1.Vezi Dan Gh. Teodor, Spatiul carpato-danubian-pontic în mileniul marilor migratii, Buzău: Ed. Alpha, 2003, mai ales „partiturile”: Continuitate, romanizare si crestinism în spatiul dunărean, Autohtoni si alogeni în zorii Evului Mediu.
2.Sorin Paliga, Etymological Lexicon of the Indigenous (Thracian) Elements in Romanian, Bucuresti: Editura Evenimentul, 2006: „Commonly held as a Slavic or Hungarian borrowing, even if of obscure origin inthese linguistic families. It should be explained asco-radical with either ciupi or ciump/ciomp and suffix –erc-” p. 71.
3.M. Vinireanu, Dictionarul etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de indo-europenistică, Bucuresti, Alcor Edimpex, 2008, p. 237.
4.Gabriel Gheorghe, Influenta limbii române asupra graiurilor maghiare, văzută de la Budapesta (Articol publicat în Noua Revistă Română), https://gandirea.ro
Constantin Teodorescu,
Rocky View County, AB
|
Constantin Teodorescu, 3/1/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.