Frig
Tocmai am citit un articol despre termenul diaspora, întrebuințat incorect atunci când vorbim despre o masă eterogenă de indivizi, oameni care nu au nimic în comun unii cu alții. Există emigranți plecați de frica represiunii, exilați, cetățeni care se duc peste hotare pentru că au nevoie de bani sau din motive de evaziune fiscală, din plictis, pentru că au fost prea sensibili, sau pentru că au fost câinoși.
Pe loc m-a dus gândul la alte cuvinte, care pot însemna lucruri diferite de la om la om, sau de la limbă la limbă. Nu încetez să mă minunez, de exemplu, de semnificația lui ilusión în spaniolă, care aici înseamnă entuziasm, și nu dezamăgire, ca pe la noi. Sau frumosul nostru a dezmierda, care în spaniolă are conotații de-a dreptul obscene (de la mierda, care înseamnă fecale). În schimb, tristul desamor spaniol, care înseamnă suferință din dragoste neîmpărtășită, pentru noi, românii, sună superb. Nu mai vorbesc de dialectul spaniolei, cel valencian, care mă surprinde mereu cu găselnițe savuroase. De fiecare dată când merg la o toaletă și văd pe ușă scris excusats mă trezesc zâmbind singură...
Dar să revenim la tema noastră serioasă. În plină iarnă, aspră tare, subiectul predilect rămâne atotprezentul frig. Nimic surprinzător la spaniolescul frio, destul de apropiat de cel românesc. În schimb, germanul kalt se poate lesne confunda cu opusul său de pe la noi, cald. La fel și cold-ul englez are cu totul alt calibru decât zgribuleala noastră mediteraneană, care aduce mai mult a primăvară. Se plâng de zor ibericii, atunci când trebuie să-și mai pună un jerseu ca să-și bea cafeaua afară, pe o terasă acoperită, în plin ianuarie. În același timp, prietenii de pe continentul american își fotografiază și postează în internet spaghetele înghețate ca un turn vertical în farfurie, cu furculița înfiptă orizontal în ele.
Soțul meu, teuton la origine, o rupe puțin pe românește, dar nu spune niciodată rece. Nu știu de ce îi alunecă mai bine pe limbă frig. Poate pentru că se gândește la englezescul freak și îl amuză sonoritatea. Cert este că vikingul de el încă mai crede în basmul oțelirii prin metode spartane, drept pentru care mi-a fost greu să-l conving să țină fereastra închisă la dormitor pe timp de noapte. Căci germanii, fie iarnă, fie vară, dorm cu geamul întredeschis, obicei care, după părerea mea, își aduce contribuția la rata mare de reumatisme care se înregistrează în țara lor. Eu una am fost șocată atunci când, la prima mea vizită la viitorii mei socri, m-au lăsat să dorm într-un dormitor neîncălzit, în plin noiembrie. Am crezut pur și simplu că vor să mă pună la încercare, ca să verifice dacă, pasămite, corespund criteriilor de viitoare noră. Afară ningea...
Între timp, diasporezii de noi (iată!), ne-am stabilit în Spania, adică pe teritoriu neutru pentru amândoi. Aici am căzut de acord să ținem geamul închis noaptea și dormim la temperaturi omenești, așa cum recomandă și medicii. Cu toate acestea, o invidiez invariabil pe englezoaica pe care o văd intrând în fiecare dimineață în mare, indiferent de anotimp. Cu admirație mă uit și la cohortele de viteji care se aruncă în Mediterană la fiecare 1 ianuarie, la orele 13 fix, dar păstrez distanța respectuoasă față de ei. Chiuie veseli și nu ies prea repede din valuri, semn că le e bine, deși apa are doar 16 grade.
Dar ce să mă mai mir, căci există o moda a wellagingului, cea a scufundării sistematice în apă înghețată. Se pare că face minuni. O prietenă din Elveția mi-a relatat că de când „intră la gheață” i-au trecut durerile musculare. Și când te gâmdești cât de rece poate fi acel lac glaciar... Nu pun la îndoială, căci studii științifice demonstrează eficacitatea acestei metode de stopare a îmbătrânirii, dar mie îmi lipsește elanul să mă alătur acestui trend. Prefer, dacă tot intru la apă, măcar să fie caldă...
Destul ne solicită iarna aprigă, poate ca pedeapsă pentru că ne-am plâns prea mult de iernile cu zloată din ultimii ani, jinduind după zăpezile de altădată. Să fim mulțumiți dacă ieșim din ea teferi, fără problemele celor care nu au nici gaz nici curent prin zonele de conflict ale lumii. Nici vara toridă nu se va lăsa mult așteptată și poate ne vom aminti cu nostalgie de zăpezile de acum. Un scandinav sau un slav care sparge o copcă în gheața groasă și intră în ea fără să clipească rămâne pentru mine un erou. Eu mă simt deja eroică dacă reușesc să mă uit la știri fără să sar în sus. Cu tot cortegiul lor de războaie și dezechilibrări imorale, au darul de a ne face să tremurăm și să transpirăm chiar fără frig, ce nevoie să mai avem de alte căliri, încon jurați de minciuni care îngheață apele?
Ca punct final îmi vine în minte replica unui simpatic octogenar sibian, care, adresându-se fratelui său nonagenar, remarca: „frate, suntem la o vârstă la care deja îți dau lacrimile doar uitându-te la prognoza meteo”.
Gabriela Căluțiu Sonnenberg
|
Gabriela Căluțiu Sonnenberg 2/17/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.