The Winter of Our Discontent, Iarna vrajbei noastre a lui John Steinbeck - o carte în Februarie
Eh, sigur că mă repet... Sigur că recitesc, vreau să zic...Fug repede la ceea ce mi-a lăsat un gust anume bun sau rău, n-are importanță dar am așa o șansă - dubios de falsă de altfel - de a mă detașa de ceea ce văd și nu-mi place: e iarnă e decembrie, e frig, e zăpadă - care și aia mai vine, mai pleacă - cer la o aruncătură de băț, vânt feroce crivăț, pe românește...Iarnă... Și mă opresc aici... Altfel, la zi, riscul unor dezamăgiri profunde devine chiar periculos...
Și atunci o carte; să zicem The Winter of Our Discontent (a lui John Steinbeck (27 februarie 1902 - 20 decembrie 1968) s-a instlat în memorie, s-a instalat acolo definitiv indiferent câți ani în urmă, nu neapărat pentru că e scrisă de un mare autor ci pentru că așa cum spune el insuși undeva Words should be wind or water or thunder...
Tocmai!
Iarna vrajbei noastre este cartea aceea despre care eu cred că poate fi considerată epitaf al gândirii ajunsă la maturitatea nuanțării, poate a înțelegerii care face și desface discontent-ul viețîi, romanul definitiv al unei călătorii din intenția căreia omul se surprinde emoțional controlat de dorințe, instincte, spaime și chiar furii, toate motivate de tangajul nedumeririi: ce vrem și mai ales cine suntem?
Pentru Steinbeck, intenția și tatonarea ei (a intenției, desigur) îmbracă acea forță a cuvântului pe care îl mânuește așa cum zicevânt ori apă ori furtună și ne provoacă preluând o replică shakespeariană și ne include experimental în constanța umană nesigură, aerată de naivități și poate chiar deraiată de incapacitatea de a fi ceea ce am dori sau ar trebui să fie; ne pune de fapt pe gânduri și ne cere să descifrăm ce gândim indiferent cât de deștepți ori invers suntem..
*Now is the winter of our discontent.../ Made glorious summer by this son of York; declamă shakespearianul Richard(III) euforic și ideea eliminării ori și mai bine a transferării discordiei (discontent) în pozitivul alienării structurează un personaj a cărui complexitate permite momente victorioase care fuzionează plusurile și minusurile existențiale...
La Steinbeck procedura analitică trece dincolo de sugestia cumulatorie și se(ne) angajează într-o traducere pas cu pas a procesului inevitabil - se pare - al trăirilor care costă, plata intrând adânc în conștiința individului, îi consumă puterea de a trăi poate nu așa cum ar vrea ci cum ar avea puterea să o facă.
Ethan Hawley este eroul cărțîi sale, a clerk in a grocery store(vânzător intr-o prăvălie) cândva proprietatea familiei lui - ceea ce din start ne spune că este lipsit de puterea care eventual i-ar permite un salt peste tribulațiile ordinarului - are familie, nevastă permanent nedumerită cumva de diferența dintre a avea și a dori să ai are copii agitați de nevoile pe care nu le înțeleg - toți au, ei nu - și ca urmare răceala anotimpului incert când devenim indiferenți la tot ceea ce știm și reconsiderând începem să dibuim ceea ce am dori... Castelen spania!, aș zice!
My urege was to visit my life as it had been. I slipped quietly from bed, dressed in the bathroom, and went down the stairs, walking near to the wall. It did surprise me when I went to the cabinet, unlocked it, and I recognized the rosy mound by touch... mai totdeauna între realitate și vis, Ethan se mișcă înainte și înapoi cu nesiguranța unui see-saw pe care mintea lui nu-l poate opri.
Seriozitatea incursiunii lui Steinbeck în a explora, a interpreta și a dezbate tribulațiile spirituale mereu cenzurate de dorințe și intenții generate de viață - în care personal și social se interferează desigur - accentuează greutatea pendulărilor; nesiguranța deciziilor, dar mai ales credibilitatea apropierii de ceea ce este de fapt esențial uman: suntem buni, trebuie să fim chiar și atunci când răul ne răscolește și ne amețește tentant.
My body was prickly with fear sweat as I lay in the gathering morning light and listened to the slender spindles of malice whining away in the distance. I thought how that sudder was under the skin of everybody in the world, not in the mind, deep under the skin. Its not the jets so much as what their purpose is....dincolo de intensitatea acțiunii carteaeste o răscolire în adâncurile spiritului uman fie gândite, fie simțite.
Mi-a plăcut grozav acum observarea îndeaproape - ce altceva ar fi de fapt recitirea - a psihologiei individuale surprinsă într-un context social clar reprezentat și în care omul se simte manevrat conjunctual, spiritual ori mai ales mental așa încât își asumă o gândire subordonată ecoului de ansamblu vrând-nevrând. Ethan mărunțește ordinarul viețîi încercând distrugerea lui, se regrupează într-o carcasa de acțiuni deplorabile, dar cum este firesc (pentru un condei de forță) intuiește falsul și se retrage ...
Moral?!
Poate, dar mai ales acceptând limitele moralității.
Există, cred o posibilitate de a elimina tangajul atingerii vârstei întrebărilor, nu cele finale sau aproape finale, ci cele care sunt generate de necesitatea de a consumă eficient distanța aceasta de călătorie impusă ori poate nu neapărat eficient ci justificând-ui ritmicitatea, pășirea.
Steinbeck este unul din scriitorii cărora li se permite parcurgerea neiluzorie a realului din care ni se compune viață, Ethan se uită în viața lui cu luciditatea inteligenței deși la un moment dat acționează sub imboldul stărilor emoționale; moralitatea cântăririi , balansării sub bombardamentul intrebărilo fiind cheia interpretativă a romanului acesta în care parcă nicăieri nu-l simțim pe Steinbeck mai ancorat în real, acelaș real care planifică a bank robbery, declanșând acest winter tale în care lumina și întunericul se interferează într-un echilibru preferențial, dar care se redresează și se redirecționează încât Ethan poate spune: I had to get back-hand to return the talisman to the new owner. Else another light might go out
Când am citit Travels with Charley(În Search of America a non fiction book) m-am apropiat de Steinbeck altfel decât știam, ceva din liniile majore, sculpturale chiar, din care cărțile lui l-au alcătuit, s-a subțiat, a căpătat delicatețea pânzei de paing în care și-a prins eroii doar pentru a-i putea studia pentru o clipă lăsîndu-i apoi să se miște în voie...Intervenția scriitoricească fiind doar un loc al memoriei cu sau fără winter, cu sau fără discontent.
n.b....* Richard The Third Act I,scene I,1-4
Maria Cecilia Nicu / Toronto
|
Maria Cecilia Nicu 2/16/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.