Lacrimi pe obrazul Canadei
Există subiecte despre care imi este dureros de greu să scriu. Recentul atac cu armă de la liceul din micuța localitate Tumbler Ridge, din British Columbia, este unul dintre ele. Pe 11 februarie, nouă vieți au fost curmate, dintre care șapte elevi, în atacul furibund al unui individ (recent devenita femeie) al cărui nume nu mai trebuie rostit. Formula de atac nu este unică, ci deja consacrată. Individa și-a ucis mai întâi mama și fratele vitreg de numai 11 ani. Apoi a mers la școala pe care o părăsise cu patru ani înainte de absolvire și a împușcat în jur cu cruzime.
Spre deosebire de liceele din zonele urbane mari, cu demografie masivă, liceele din zonele cu populație restrânsă au de obicei clase de la 7 la 12. De aceea, multe dintre victimele acestui masacru sunt copii de 11 și 12 ani. După tragedie, oamenii caută firește explicații și răspunsuri, cer socoteală și vor să afle dacă dezastrul ar fi putut fi evitat. Reacțiile sunt naturale. Oamenii încearcă să găsească sens acolo unde se pare că umanitatea a murit.
Voi face o radiografie sumară a modului de reacție pe care instituțiile (școlile în particular) îl practică în cazuri nefericite ca cel din BC. Școlile din Ontario, și din cea mai mare parte a Canadei, au practica obligatorie de „lockdown” – adică forma de răspuns pe care întreaga școală o urmează dacă există un atac armat. Elevii sunt foarte familiarizați cu aceste proceduri. Imediat ce școala intră în lockdown, o alarmă sonoră specifică alertează întreaga comunitate; elevii se ascund în clase, pe podea, departe de ușă (sau de geam, dacă este un nivel inferior), ușile sunt încuiate și toți așteaptă venirea trupelor speciale. Alarma de lockdown este conectată la cea mai apropiată stație de poliție soa RCMP
Mulți se întreabă: dacă aceste proceduri sunt atât de cunoscute, cum de sunt victime? Din nefericire, în momentul în care alarma intră în funcțiune, atacatorul se află deja în clădire. Foarte rare sunt cazurile în care un eveniment a fost anticipat pentru că atacatorul a fost văzut înainte de a intra. Cineva cu o armă și cu intenția de a ucide are timp chiar și în câteva secunde să secere vieți. Acesta este scenariul cel mai frecvent.
În alte situații nefericite, dacă un atac se produce în perioada pauzei de prânz sau atunci când elevii se mută de la o clasă la alta, numărul victimelor poate fi devastator. Prin urmare, procedura de lockdown este gândită pentru a preveni victime după începerea unui atac; nu are rolul de a anticipa sau preveni un atac. Este remarcabil, însă, că prin inițierea unui lockdown se reduce considerabil numărul victimelor și aproape invariabil atacatorul este neutralizat.
Pentru părinții care pierd lumina ochilor atunci când li se sting copiii, toate aceste detalii contează prea puțin. Ce alte metode de prevenție există? În Ontario, școlile elementare sunt încuiate în permanență. Vizitatorii trebuie să solicite acces, iar în acest fel se filtrează orice vizită nedorită. Această metodă nu este folosită în licee, care au de regulă ușa principală descuiată în timpul zilei. Este deci foarte puțin probabil ca un atacator să fie văzut din timp. Viteza de reacție este însă vitală. Prima notificare pentru RCMP privind un atacator activ în Tumbler Ridge a fost la 2:20, iar poliția a ajuns la școală la 2:22. Atacatorul (de fapt atacatoarea) a decedat la scurt timp prin foc auto indus. Etapele post-atac sunt vitale pentru salvarea de vieți și eliminarea pericolului. Atacul acesta a avut peste 27 de victime cu grade de gravitate diferite.
Atacul din 11 februarie este o premieră catastrofală în istoria Canadei prin numărul mare de victime într-o școală publică. În istoria recentă au existat șase atacuri cu armă în liceele canadiene, însă cu număr redus de victime. Evident că atacul de la L’École Polytechnique, din decembrie 1989, cu 14 studente omorâte, este cel mai sângeros. Evident că, cel mai adesea, Canada se raportează la statisticile din SUA. Prin comparație, numărul atacurilor din școlile canadiene este nesemnificativ. Este însă de reținut că aceste oribilități se petrec într-o țară cu un control riguros al armelor. Ca și în cazul din BC, nu este insa dificil pentru cineva cu intenții criminale să procure o armă de foc. Nu cred că atacurile din școli vor deveni mult mai frecvente, pentru că nu există date care să susțină o astfel de teorie, dar orice viață pierdută în acest mod este o crimă inimaginabilă. La trei zile după atacul odios, o fetiță de 12 ani, Maya Gebala, se zbate între viață și moarte, legată la aparatele vitale în spital. A fost împușcată în cap și în gât în timp ce încerca să închidă ușa de intrare în sala de bibliotecă unde atacatorul trăgea. O întreagă țară se roagă pentru ea. Este miracolul de care avem nevoie cu toții pentru o geană de speranță în forța binelui.
Luiza Mureseanu, Toronto
|
Luiza Mureseanu 2/15/2026 |
Contact: |
|