Cu Gabriela Gîrmacea, autoarea cărtii " Regina Maria - Viata si opera "
Gabriela, volumul tău despre Regina Maria vine după o cercetare asiduă. Ce te-a determinat să te apleci asupra acestei figuri iconice într-un mod atât de detaliat și care a fost scânteia care a transformat documentarea istorică în narațiune literară?
Documentarea despre personalitatea și rolul Reginei Maria în istoria României a început în 2016. Atunci lucram la cartea Primul Război Mondial între realitate și ficțiune și nu te poți referi la acest moment istoric fără să observi rolul activ și esențial al reginei. Am intrat în arhive și am citit documente, am văzut fotografii, am cumpărat cărți care m-au ajutat să înțeleg contextul istoric și diplomatic. Cartea a apărut în 2018, anul în care sărbătoream centenarul Marii Uniri. Apoi am început să citesc opera literară a Reginei Maria și am descoperit o scriitoare talentată, aspect pe care publicul larg nu-l cunoaște, și am decis să scriu o biografie care să cuprindă un portret prin intermediul căruia cititorii să se apropie de istoria cenzurată până în 1989 și de literatură. Eu, care am urmat școala în regimul comunist, n-am avut posibilitatea de a înțelege corect rolul monarhiei în istoria noastră, așa că m-am apropiat de acest subiect cu rigoare și cu răbdare, iar cartea a venit firesc, încadrându-se în demersul pe care l-am început în 2022, cu Editura Didactica Publishing House, prin Colecția Biografii. M-am simțit datoare și bucuroasă să pot transmite publicului mai multe idei: modul în care se formează și acționează un lider, ce înseamnă să te dăruiești unei cauze și să iubești necondiționat un popor cu bune și cu rele.
Cartea ta analizează nu doar destinul politic, ci și opera Reginei. Consideri că publicul contemporan este suficient de familiarizat cu valoarea literară și artistică a Reginei Maria sau lucrarea ta vine să repare o omisiune istorică?
Opera literară și artistică a Reginei Maria a început să fie prezentată publicului larg anul trecut, când s-au aniversat 150 de ani de la nașterea reginei, însă trebuie să spun că s-au făcut puține demersuri de a reedita unele lucrări. A apărut până acum, în tiraj mare, memorialistica reginei și este foarte important acest aspect, pentru că putem afla trăiri, gânduri, idei, sentimente, putem înțelege contextul istoric, unele reacții, însă opera literară rămâne puțin cunoscută publicului larg. Regina are talent literar, știe să contureze portrete, stabilind o legătură între aspectul fizic și o trăsătură de caracter. Apoi, modul în care înlănțuie episoadele narative și gestionează suspansul dezvăluie talent. Cred că ar trebui reeditate poveștile scrise de Regina Maria, pentru că și temele abordate sunt profunde: pactul cu diavolul în Ciobanul și domnița, fascinația și puterea viselor în De coada cometei, educația viitorului lider în Kildine, ispita și invidia în Cartea minunată a părintelui Simion. Aducând în discuție opera literară a Reginei Maria, cred că prezint un aspect care nu a fost discutat în presa literară românească.
Care a fost cel mai dificil moment în procesul de reconstrucție a personalității reginei? Ai descoperit în timpul cercetărilor vreo trăsătură a suveranei care te-a făcut să privești istoria României dintr-o perspectivă nouă?
Gabriela Gîrmacea: Nu-mi amintesc să fi existat un moment dificil în procesul de reconstrucție a portretului, a personalității reginei. Și asta vine din modul în care scriu. După o perioadă de documentare riguroasă, am grupat materialele și totul a decurs firesc. La final, am avut bucuria de a fi reușit și eu să conturez un portret așa cum face regina în memoriile sale. Însă am descoperit, am admirat și am prețuit tenacitatea reginei. Mi s-a părut că semănăm puțin în tenacitate. Regina afirmă deseori: Refuz să mă las înfrântă. Și eu sunt o fire tenace, însă trebuie să păstrez niște proporții în această comparație. Regina Maria a acționat pe mai multe planuri, într-un moment în care deciziile le aparțineu în special bărbaților. Mă gândesc cu multă plăcere la discuția ei cu George Clemenceau, la abilitatea de a purta o conversație care detensionează o situație în timpul conferinței de pace și de a crea o imagine favorabilă României; m-a impresionat apelul Reginei Maria către americani, în timpul Primului Război Mondial, când le spune că poporul ei suferă și are nevoie de hrană sau de materiale sanitare. Un moment de mare sensibilitate în timpul scrierii cărții l-am trăit când am citit două texte: Rugăciunea unei regine, pe care se pare că a scris-o când se afla pe frontul din Moldova, și a testamentul pentru popor, o lecție de iubire a unui suveran, care a trăit alături de acesta momente bune și rele: Am devenit a voastră prin bucurie și prin durere. Privind înapoi, e greu de spus ce a fost mai mare: bucuria sau durerea? Cred că bucuria a fost mai mare, dar mai lungă a fost durerea. Acesta a fost un moment de mare încărcătură emoțională, când am plâns. Actul rugăciunii este intim. Nu știm cum se roagă cineva sau ce spune când stă în fața unei icoane. Însă, când a scris rugăciunea, sunt convinsă că regina trecea printr-un moment de cumpănă, când simțea profund că avea nevoie să-și limpezească gândurile, să găsească liniștea și puterea de a lua decizii corecte sau de a alina suferințele celor din jurul ei. De aceea, am simțit nevoia de a prezenta în cartea mea faptul că un lider are și el momente de îndoială, de durere, de slăbiciune în încercarea de a duce la bun sfârșit o misiune.
Mihail Diaconescu a fost un maestru al fenomenologiei culturii și un apărător al spiritului românesc. Ce simți știind că opera ta a fost considerată demnă de un premiu care poartă numele acestui titan al literaturii?
Pe profesorul Mihail Diaconescu l-am cunoscut în 2010, când a venit la Onești și a vorbit unui public restrâns, într-un context privat, despre demitropolizarea culturii și afirmarea localismului creator. Nu l-am revăzut de atunci, însă am păstrat în minte câteva idei care m-au călăuzit în cercetările mele. Faptul că am fost nominalizată pentru acest premiu mi-a dat fiori. Premiul constituie o recunoaștere a unui efort creator și mă bucură, însă mă și obligă să păstrez o ștachetă înaltă în tot ceea ce voi face în continuare.
În 2026, premiul îți va fi înmânat de doamna Corina Vlad Diaconescu, soția marelui scriitor. Cum percepi această legătură directă cu familia Diaconescu? O vezi ca pe o predare de ștafetă în misiunea de a păstra vie memoria valorilor naționale?
Revederea cu doamna Corina Vlad Diaconescu și înmânarea premiului constituie pentru mine un îndemn și o confirmare a faptului că gândul de a aduce în fața publicului modele este necesar. Mereu am crezut în educația tinerilor prin intermediul unor modele și prin puterea exemplului personal. Societatea are nevoie permanent de modele și voi prelua cu responsabilitate această ștafetă.
Acest premiu este acordat de Casa Română de Cultură. Din perspectiva ta, locuind în România, cât de important este ca instituțiile de cultură să recunoască și să promoveze excelența scriitorilor care devin repere pentru românii de pretutindeni?
La Casa Română de Cultură, din Getafe, se întâmplă lucruri minunate. Domnul Juan José Garcia este un căutător de valori și un promotor cultural care atrage atenția publicului cu privire la autenticitate, la modele, la nou, la realitatea din cultura românească. Prin acțiunile organizate, Casa Română de Cultură menține trează apartenența unei minorități la cultura românească, dar, totodată, sprijină și un dialog intercultural în societatea spaniolă. Faptul că o instituție de cultură recunoaște și promovează excelența este important, deoarece orientează publicul spre noile tendințe, fixează niște repere din actualitatea literară românească în memoria românilor de pretutindeni.
Ai scris despre Eminescu, Porumbescu și acum despre Regina Maria. Te consideri un scriitor care are misiunea de a salva modelele de demnitate și genialitate ale poporului român?
Colecția Biografii, apărută la Didactica Publishing House, are deja șapte volume dedicate unor mari personalități ale culturii române: Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ciprian Porumbescu, Ion Creangă, Petre Ispirescu, Vasile Alecsandri și Regina Maria. Toate aceste cărți le-am scris cu gândul de a prezenta publicului modelele care m-au inspirat, care m-au format și în spiritul cărora am crescut. Este prea mult spus a salva, însă, dacă analizăm cu atenție discuțiile din spațiul românesc referitoare la programa școlară de Limba și literatura română (nivel liceal), când pare că nu mai avem nevoie de clasici, apariția acestor volume sper să atragă atenția și să fie o pledoarie pentru redescoperirea unei alte perspective cu privire la modul în care facem educație prin raportarea la modele, la genialitate și la contextul cultural-istoric din România.
Interviul tău apare în revista Spania Literară. Cum crezi că este percepută istoria României de către publicul hispanofon și ce elemente din viața Reginei Maria crezi că vor fascina cel mai mult cititorii din Spania?
Cred că istoria României este privită în spațiul hispanofon cu interes și cu simpatie. Însă nu știu cât de profundă este perspectiva. Totuși, sper ca, prin biografia dedicată Reginei Maria, publicul să înțeleagă viziunea ei de a construi punți, legături între popoare, că important este să găsim punctele comune, ceea ce ne unește și să înțelegem frumusețea diversității în ceea ce ne diferențiază. Cred că cititorii vor înțelege că Regina Maria poate fi un model care poate fi cultivat în societatea contemporană, chiar dacă trăim un alt context istoric, și că publicul spaniol se va bucura să descopere în cartea mea o serie de trăsături ale Reginei Maria: rafinamentul, inteligența emoțională, curajul de a răspunde provocărilor, exemplul de demnitate, fermitatea în acțiune, disponibilitatea de pătrunde adânc în esența spiritului românesc.
Ești cunoscută pentru o disciplină remarcabilă, lansând trei cărți în doar două zile la Târgul Gaudeamus. Care este secretul echilibrului dintre rigoarea cercetătorului și sensibilitatea scriitorului de talent?
Da, la ediția din 2024 a Târgului Gaudeamus, am lansat trei cărți. Privind retrospectiv, și eu consider că este o performanță asemănătoare cu cea a unui sportiv care se prezintă într-o competiție la mai multe probe. Totul a venit din disciplina muncii. Într-adevăr, așa cum am menționat anterior, sunt o fire tenace, organizată și încrezătoare în tot ceea ce fac. Întrebarea nu este deloc una comodă, deoarece conține două aspecte care se referă la două moduri de a fi: cercetător versus scriitor. Am să explic aceste două diferențe care există deopotrivă în mine. Când adopt ipostaza cercetătorului, caut adevărul în toate sursele pe care le identific: documente, cărți, filme, fotografii. Fiecare dintre acestea declanșează în mintea mea o idee. Au fost situații când, văzând o fotografie, mi-am dat seama că trebuie să caut ceva ce n-am citit sau n-am intuit. Cealaltă ipostază, a scriitorului, înseamnă prelucrarea a ceea ce a gândit cercetătorul. Adică să scriu despre adevărul trăit. Între cele două ipostaze există un echilibru: onestitatea și claritatea expresiei. În cărțile mele, am abordat subiectele respectând adevărul și m-am străduit să adopt un limbaj accesibil, pentru ca mesajul să ajungă la un public larg. În plus, ilustrația cărților mediază înțelegerea textului, face plăcut și accesibil actul lecturii, exprimând cele două ipostaze ale mele: cercetătorul și scriitorul.
După primirea acestui înalt premiu în 2026, care va fi următorul capitol din cariera ta? Există o altă personalitate istorică spre care se îndreaptă atenția ta în prezent?
Următoarea carte din Colecția Biografii va prezenta personalitatea scriitorului George Topîrceanu. Este cunoscut faptul că el a participat în Primul Război Mondial, pe frontul din sud, și că a fost luat prizonier după Bătălia de la Turtucaia. Biografia lui evidențiază modul în care istoria marchează viața omului, însă, în ciuda experiențelor trăite în lagăr, scriitorul a reușit să transmită în opera sa un mesaj că viața are frumusețe și gingășie, că bucuriile vin din observarea microuniversului în care trăiești și fericirea constă în gesturile simple. Dincolo de această carte, preocupările mele se îndreaptă și spre redactarea unui dicționar de mitologie și a unei lucrări despre istoria teatrului. Sunt preocupări care implică multă rigoare științifică și care reflectă ceva din moștenirea profesorului Mihail Diaconescu. Premiul care mi s-a acordat îmi confirmă faptul că drumul ales este unul bun. Sper să revin în Spania, să lansăm aceste volume și să vorbim despre acestea.
|
interviu de Juan José García 2/11/2026 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.