Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Golgota sufletului

Pașii vieții,
calea crucii mele,
fericirile...
le urc spre golgota sufletului.
Ascult șoaptele tăcerii.
Sorb uscăciunea setei.
Mă satur îndopând flămândul.
Întâmpin pribeagul,
ca pe o insulă insula ce zace negăsită.
Zborul păsării pornește din mine,
după ce a gustat întemnițarea
în umbre de frunze.
Durerea-mi ce curge râuri,
mi-o mângâie vântul.
Aștept să se aprindă cerul în întuneric.
Calc pe pietrelele azvârlite în mine și El
spre golgota sufletului.
Spovedindu-mi tăcerea,
îmi las mantia blândeții la altar:
să pot
să calc pământul îndoliat după Isus.
Drumul meu sinuos, prinde aripile duhului sfânt.
Nimeni nu poate opri zborul păsărilor fără de rană.
Cine poate să-mi ferece lumina ce vine de dincolo
când la capăt este întotdeauna EL?


Călătoria inimii

corabie cu pânze
îmi ești tu, inimă,
pe marea sufletului
mă porți
peste valurile vieții
cu dorința la provă
și visele pe catarg
iar uneori
aripile destinului poposesc
mângâiate de vânt
pe brațele mele
tu inimă mă umpli cu taine
graalul iubirii în tine-l ascunzi
zilelor mele le dai soarele
împlinirea de-a fi
nopților le dăruiești misterul
ești o cadână pistruiată cu stele
dansezi unduindu-te
hipnotizată de șerpi înțelepți
te-am regăsit inimă
căci pierdută mi-ai fost
în flăcările trăirilor
și regrete ucigătoare
eu nu te mai pot ascunde
de-acum inimă
tu prizoniera pieptului meu
ești liberă să mă porți unde vei voi
cum nici sângele nu-mi mai este
ostaticul venelor
bate-mă inimă neîncetat
toacă de înviere bate-mă
bum bum bum-bum
și dacă nu-ți voi deschide sufletul
și de vei găsi în mine doar pietre
aruncă-mă inimă în adâncul mării
cântă-mi în vânt prohodul iubirii
sunt a ta fă cu mine ce vrei




Clipele de argint

Ce frumos e să-ți dorești
Ce trist e să nu poți...
Ce frumos e să poți
Ce trist că nu vrei..
Ne găsim
fără să ne căutăm
Ne pierdem
fără să ne găsim...
Rămânem versuri fără rimă
Ca norii plutitori
Ce râd și plâng pe cerul lor
Ne-om amintim unii de alții
Pe brazda unui rid adânc
Pe coama caldă a unei lacrimi
Ce ne înrămează un alb gând
Pe aripile timpului călători
Odată ne jucam de-a zborul
Stăpâni crezându-ne
pe cerul albastru și pe noi
Acum doar am aflat lumina
Că viața ieftin am amanetat
Și clipele pierdute
Rămân în amintire precum argintul viu


Am să tac

Am să învăț tăcerea florilor
și-am să port lumina soarelui în ochi
Așteptând fluturii ce își culeg nectarul
Dăruind tăcerea câmpurilor

Am să fiu precum cerul
Vărsând lacrimi în ploi de vară
cum pădurile dorm în umbre
cu viori ce visează în trunchiurile lor

Am să tac…
Precum cerneala în călimară
așteptând penița să scrie versuri noi
În mâna poetului pândit de flăcările cuvintelor

Am să tac…
Aplecată precum spicele grele
înainte de secerat
ajunse în pâinea ce se coace pe vatră

Am să tac…
Precum via ce își ține strugurii în sân visând
precum iarba cosită
și luna ce stă aninată pe pătura cerului între stele

Și am să cresc din tăcere din nou
Am să stau precum cerșetorul la colț de stradă
Lumina din ochi să îmi țină loc de cuvinte
Așteptând pe cei vor
Să-și dea în dar cămașa sufletului lor…




Copila, femeia

Timpul trece prin mine
Precum un tainic râu ce curge
Mângâindu-și pietrele în sân
Câteodată clipocind vesel
Altădată plângând cu ploile cerului
Acum femeie, mângâi aripile timpului
Mă joc de-a v-ați ascunselea cu viața
Alint copila ce era vrăjită
De mirosul salcâmilor înfloriți
Când vântul le pieptăna florile,
Furându-le parfumul să-l ducă departe-n zări
Ea parcă auzea povești,
Zâmbind precum soarele
Învăța jocul umbrelor
Nu avea jucării multe
Îi plăcea să hălăduiască
Căutând fragi pe dealuri
Visa privind câmpurile crude
Alerga cu fluturi și libelule
Vorbea cu mieii pe pajiști înțesate cu păpădii
Iubea oamenii, dar n-a înțeles niciodată
De ce o făceau să plângă...
A învățat atunci jocul de-a v-ați ascunselea
Și îl tot joacă întorcându-se în timp
Pe dealurile cu liliac, pe câmpurile crude
Cu fluturi și fragi, cu miros de salcâmi
Pitind-se în cea mai adâncă ascunzătoare,
În spatele gârbovit al unui zâmbet...


Mama

Mama se stingea,
Spre cer lumina-i se îndrepta
Noi înfloriți, aveam muguri
Ea ne aștepta în poarta cerului
Cu privirea spre Dumnezeu
Precum o pasare își soarbe
Albastrul ultimului zbor
Ea era departe deși parea aproape
Înfășurată în giulgiul ceresc
O vedeam gătită de sărbătoare
Noi îngrijeam mugurii noștri
Asa cum ne-a îngrijit și ea pe noi
Câteodată risipindu-și lacrimile
Altădată adunându-le pentru noi
Aplecată de prea multă trudă
Aproape devenise țărână,
Câmp istovit, presarat cu flori
Prea colorat să-i mai poți vedea spinii
Ea a săturat toate păsările
Acum ele o ridicau la cer
Era greu să-i vedem aripile bolnave
Se apropiase așa de mult de Dumnezeu
Cum să nu plece când El o mângâia
Singurul care a iubit-o în taină
A ascultat-o și i-a făcut nuntă în cer
Mama nu s-a mai întors
Noi încă o așteptăm
Să ne zâmbească cu aceași ochi blânzi
În care ne purta pe noi..


Din când în când îmi șoptește poezii și eu le scriu și vi le dăruiesc vouă


Carmen Oltean
Toronto





Carmen Oltean    4/26/2024


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian