Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Romïżœnii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivïżœ 2024
Articole Arhivïżœ 2023
Articole Arhivïżœ 2022
Articole Arhivïżœ 2021
Articole Arhivïżœ 2020
Articole Arhivïżœ 2019
Articole Arhivïżœ 2018
Articole Arhivïżœ 2017
Articole Arhivïżœ 2016
Articole Arhivïżœ 2015
Articole Arhivïżœ 2014
Articole Arhivïżœ 2013
Articole Arhivïżœ 2012
Articole Arhivïżœ 2011
Articole Arhivïżœ 2010
Articole Arhivïżœ 2009
Articole Arhivïżœ 2008
Articole Arhivïżœ 2007
Articole Arhivïżœ 2006
Articole Arhivïżœ 2005
Articole Arhivïżœ 2004
Articole Arhivïżœ 2003
Articole Arhivïżœ 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Dialoguri oarecare - Car cu iluzii

- Car-car ? Căruța aia la care se înjugau boii ?

- Sigur...și nu era căruță... aia e cu cai.

- Și nu-i acelaș lucru ? Mijloc arhaic de locomoție, de transport și gata.

- Nu tocmai ; caii pot alerga căruța, boii sunt mult mai înceți, carul are o mișcare tacticoasă, rumegată, parcă...și, pe urmă, nu sunt arhaice nici carul și nici căruța chiar dacă astăzi se alerga cu Lamborghini și Ferrari !

- Ei, da, dar sunt rare.

- Mai rare, dar chiar și pe autostrăzi câteodată...

- Ca o iluzie a unei lumi care dispare...

- Știu eu dacă dispare ? În fond toată viața se întâmplă într-un « car cu iluzii « ; ceea ce vedem, intuim, recapitulăm ori pur și simplu lăsăm să între și chiar să iasă de sub coviltirul protector – car, de ! –par a fi chiar necesități indispensabile...

- Vorba poetului : «*vântul nici nu-mi ia nici nu-mi aduce... »

- Păi, iluzii, nu ? Deschidere într-o incursiune ...iluzorie.

- Joc de cuvinte când de fapt cred că e o trapă, o cursă camuflată de interes ideea ta de a solicită iluzia ca termen interpretativ, de a-i atribui un spațiu determinant atunci când ea este, de fapt, o volatilă curiozitate umană, speculativ structurată de nesiguranțe, de eventuale spaime și poate chiar curiozități…știi de care, din alea pe gaura cheii așa că să nu afle nimeni că iți bagi nasul unde nu-ți fierbe oală.

- Sigur că-i o trapă, ce zic, o parșivenie recapitulativă către care te îndrepți cu bună știință, răscolești întrebări acumulate conștient sau nu și bineînțeles rămase fără răspuns, dar ceea ce-i realmente remarcabil este abila disimulare a acceptării, un fel de joc șotronic ; sări dintr-o casuță într- alta obsedat de grija de a nu călca alături.

- Eh ! Vorbe !

- Realul e făcut din vorbe - dacă-mi dai voie – și bineînțeles contrazice toată această rătăcire speculativă... O să-mi zici că iluziile sunt numai o oblojeală de moment, aia necesară când sărim din lac în puț, un bandaj amărât încropit din resturi mai mult sau mai puțîn higienice, dar resturi oricum…iluzia posibilului imaginar fiind doar șansa de a sări peste adevăr și a ne instala cât de cât verosimil pe acel « no man’s land » de care putem dispune și în care încercăm supraviețuire…chiar dacă sună exagerat ce spun.

- Chiar crezi ?

- N-ai decât să nu crezi, dar dacă arunci o privire în jur o să te scarpini în creștet încercând întrebări greu de formulat, ce să mai vorbim de răspunsuri.

- Aiurea ! Ceri prea mult. Ne-am cultivat iluzii de copii și ne-am învățat să curățim fața realului de impuritățile poticnelilor și eventual chiar s-o recompunem. Un imperiu de umbre populează ceea ce ar părea numai a fi adevărat.

- Aha ! Și n-avem decât să ne amintim că mai totdeauna suntem frumoși, deștepți, plini de talente, capabili, de neînfrânat când vrem și chiar slabi de înger când ne e cald, așa pregățiți să străbatem până și cei o mie de ani de percepție existențială incluzând, evident și hergheliile de cai verzi pe pereți... N-avem decât să punem față-n față ceea ce am dorit cu ceea ce am descoperit dorind, să confruntăm soliditatea călcăturii cu alunecările alăturea cu drumul, să punem în balanță cititul în stele cu pășirea gândului și vom înțelege iluzia, iluziile de fapt, ca pe o oază regenerativă... Fără ea o sete continuă ne-ar ține în chingile unei existențe seci.

- Și atunci, de ce iluzii ?
Poate pentru că suntem (încă !) acum, poate pentru că, carul cu iluzii e prea încărcat și se mișcă greu ori poate pur și simplu pentru că e nevoie de ele acum mai mult decât oricând
.
- Dai vină pe bătrânețe...

- Nu tocmai.



Maria Cecilia Nicu
Toronto





Maria Cecilia Nicu    4/19/2023


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian