Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Gânduri mărturisite : Succesul și sacrificiul

Oamenii au făcut sacrificii din cele mai vechi timpuri. În antichitate sacrificiile materiale, animale sau chiar umane erau considerate ca fiind o metodă de comunicare cu zeii, ca prin bunăvoința acestora calea spre succes să fie mai ușor accesibilă.

În mitologia română există „mitul jertfei” sau mitul sacrificiului pe altarul creației eterne, atât de bine exprimat prin balada „Monastirea Argeșului” culeasă de Vasile Alecsandri și publicată în volumul „Poezii populare ale românilor”, apărut în 1852.
Meșterul Manole își sacrifica soția si copilul, pentru veșnicia operei sale arhitectonice, zidindu-i într-un perete al mânăstirii. Sacrificiul continuă la un nivel superior, Meșterul Manole și ceilalți nouă meșteri mari calfe și zidari, fiind sacrificați de către Negru Vodă, pentru a lăsa ca moștenire neamului o operă unică, un monument de arta și un lăcaș de cult inegalabil ca valoare.

Simbolul jertfei apare în toate culturile lumii, și este elementul comun al marilor religii. Îl regăsim în sacrificiul mitologic al lui Prometeu care a dat oamenilor focul cu prețul înlănțuirii de o stâncă unde un vultur monstruos îi devora zilnic ficatul, în sacrificiul lui Abel care a revelat natura duală a creației, în jertfa lui Iisus Hristos pe cruce, și chiar în sacrificiul lui Dumnezeu care și-a lăsat Fiul să moară pentru izbăvirea noastră.

Legea Sacrificiului pare a fi o lege fundamentală a naturii, pe care noi oamenii nu o putem înțelege cu mintea logică, un fel de egalizare al energiilor în univers. Pentru a obține un anumit lucru trebuie să oferi ceva în schimb. „În natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă." spunea Antoine-Laurent de Lavoisier, părintele chimiei moderne.

Un individ, o comunitate sau o națiune trebuie să aducă din când în când o jertfă Creatorului. Regii daci își sacrificau fiii trimițându-i soli lui Zamolxe, mama lui Ștefan cel Mare își jertfește fiul trimițându-l la luptă după cum ne spune Dimitrie Bolintineanu în legenda „Muma lui Ștefan cel Mare” scrisă în 1847, „Du-te la oștire! pentru țară mori!/ Și-ți va fi mormântul coronat cu flori!”.

Tudora Vrâncioaia își trimite pe toți cei șapte fii la luptă, ne mărturisește „Legenda Vrâncioaiei”, asemenea matroanelor romane care le spuneau fiilor să se întoarcă „cu scut sau pe scut“, adică învingător sau mort. Marele Ștefan, Voievod al Moldovei pentru 47 ani, a ridicat mănăstiri, biserici și fortărețe după fiecare război câștigat ca ofrandă adusă lui Dumnezeu pentru ajutorul dat, la sfatul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul.

Prețul succesului trebuie întotdeauna plătit, uneori chiar cu viața. Să ne amintim de Mihai Eminescu, poetul și geniul nostru național, a cărui dispariție a fost grăbită și de contemporanii săi, de Beethoven cel surd care a compus noua simfonii monumentale, de Nikola Tesla, probabil cel mai mare inventator al tuturor timpurilor, care a murit în sărăcie, de Ion Luca Caragiale autoexilat în Germania pentru că revelase prea bine specificul caracterului românesc și de Mihai Viteazul care unise prea devreme pământurile românești.

Succesul este în general atingerea unui obiectiv și diferă de la om la om, pentru unii este bogăția, pentru alții recunoașterea, pentru unii este evoluția materială, pentru alții cea spirituală. „Succesul constă în trecerea de la eșec la eșec fără pierderea entuziasmului.”, spunea Winston Churchill, eșecul fiind parte din drumul către succes în orice activitate. „Nu am dat greș, ci pur și simplu am găsit 10.000 de idei care nu funcționează.”, mărturisea Thomas Alva Edison despre experimentele realizate în decursul vieții.

Tot ceea ce suntem, ceea ce avem și ceea ce creăm cu mintea sau cu mâinile noastre este un dar a lui Dumnezeu pentru care trebuie să aducem jertfă de mulțumire, jertfă descrisă maiestuos în Psalmul 50 al lui David „Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inimă înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi”

Prețul succesului trebuie plătit și la nivel social, democrația și libertatea obținându-se și păstrându-se prin jertfă și sacrificiu. Nu poți vorbi de democrație când aleșii aleargă doar după interesele lor uitând de alegători după ce și-au văzut sacii în căruță, și nici de libertate când ți se spune cum să te îmbraci, ce să mănânci, ce să vorbești sau să nu vorbești, unde și ce ai voie să scrii, nu mai spun de ce să faci cu propriul corp sau cu propria viață. „Vom plăti orice preț, vom suporta orice povară, pentru a asigura supraviețuirea și succesul libertății.”, spunea J.F. Kennedy și a plătit cu viața.

Nimic nu e nou sub soare, doar noi oamenii nu înțelegem legile universului și uneori dezechilibrăm balanța, ca un câștigător la jocul de noroc al sorții, și ne mirăm de prețul pe care trebuie să-l plătim pentru succesele noastre, în loc să împărtășim din tot ce avem și suntem cu aproapele nostru. „Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” Ioan 3.16.


Ioan Cojocariu
Toronto






Ioan Cojocariu    7/10/2021


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian