Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Revolutionarea învățământul românesc. Scrisoare deschisă către… BOR și Ministerul Educației Naționale

Jurnalistul și scriitorul Alexandru Mironov a gândit, împreună cu colaboratorii săi de la Revista „Știință și Tehnică”, un proiect menit să vină în sprijinul sistemului românesc de educație. Iată cum își propune Alexandru Mironov să revoluționeze învățământul românesc:

Scrisoare deschisă către BOR și Ministerul Educației Naționale

„Motivul pentru care mă adresez acum BOR și Înalt Prea Fericirii Voastre este acela că școala românească, în general, se află, după părerea mea, dinaintea unei prăpăstii pe care o poate depăși prin implicarea mai puternică a clerului în educație. Fac un apel la Istorie și amintesc că cel mai vrednic ministru pe care l-a avut vreodată țara, matematicianul Spiru Haret a reușit să ducă românii la școală punând la lucru un binom de uriașă eficiență: Învățătorul și Preotul.

Umăr la umăr, prelați și educatori au străbătut orașele și satele Moldovei și Țării Românești deschizând școli, convingând părinții să-și trimită copiii la învățătură, construind practic un sistem care, cu transformările inevitabile impuse de vremuri, funcționează și acum. Dar nu la viteza pe care o cere veacul XXI, mai ales după ce a devenit limpede că folosirea tehnologiilor trebuie rânduită pe același palier cu deprinderile culturale clasice, cititul, scrisul, calculul aritmetic.

De aceea, împreună cu echipa din jurul revistei S&T, propunem ca acel clasic binom Haret-ian să se implice din nou în cea mai importantă activitate a speciei umane, deci și a românilor, Educația, transformându-se însă în trinomul Învățător + Preot + Inginer.

Mai ales la sate (mai mult de jumătate dintre cele circa 6.200 de școli ale României funcționează în mediul rural) este nevoie de cel puțin o oră de activități practice care să însemne, pentru copii și tineri, dobândirea de abilități în folosirea și întreținerea aparatelor electrice și electronice care ne înconjoară, în pregătirea pentru ITC (Tehnologiile de Informatică și Comunicare), în gospodărirea micii „averi” a școlii (clase, laboratoare, curtea, eventual grădina școlii). Plus, pe măsură ce „masa caldă a elevului” se generalizează (antrenând și programe „after school”, ore de după clasă și prânz, în care elevii rămân în școală pentru a-și face temele asistați de dascălii lor), încercarea de a dezvolta asociativitatea, prin crearea de cluburi de Știință / Cultură în fiecare școală. Trinomul pe care îl propun, susținut de primăria localității, poate interveni hotărâtor în acest proces, aducând școala la ceea ce Spiru Haret a gândit-o: mintea satului, a localității, a cartierului de oraș.”

Practic, propunem ca în curtea fiecărei școli și a fiecărei biserici să se instaleze de către echipe de studenți la facultăți tehnice și elevi, câte o eoliană de 0,5 kilowați și câte un panou (de 1 m2) cu plăcuțe fotovoltaice, ambele instalații fiind legate, pentru demonstrație, la un bec care să rămână aprins tot timpul cât există condiții naturale de funcționare, adică atunci când bate vântul sau strălucește soarele dar și, legate de un acumulator, și noaptea sau în zilele fără vânt.

Pare un fleac – dar nu este! Oamenii care vin la biserică (pătura bunicilor, mai ales) vor vedea și vor înțelege că unelte simple pot fi de folos, acolo, lângă locuința lor. Nu mai spun elevii care, lucrând în grupe de electricieni amatori, vor fi și responsabilii microfermelor energetice, și din curtea școlii lor dar și din cea a bisericii apropiate școlii.

Prețul instalațiilor este derizoriu, nu mă îndoiesc că, în marea lor majoritate, Primăriile localităților, Consiliile Județene vor susține inițiativa. De unde luăm instalațiile? Un program european va „vota”, sunt sigur, pentru combinația Școal㠖 Biserică- Administrație locală.

Înafară de asta, sunt convins că o cerere – discret㠖 către furnizorii de echipamente – Huawey, de pild㠖 va avea succes. De altfel, am testat proiectul pe care Vi-l propunem într-o zonă pe care o cunosc bine, Oltenia, și am avut rapid reacții pozitive de la Universitatea din Craiova (Dl. Prof. univ. Radu Constantinescu și colegi de la Facultatea de Electrotehnică), de la Consiliul Județean și Inspectoratul Școlar, de la Colegiul Național Carol I (pe care l-am absolvit și unde director este acum un teolog cu largă deschidere spre nou, Angel-Cristian Stăiculescu; printre absolvenți se numără academicienii Gogu Constantinescu și Nicolae Vasilescu Karepen) și – argument important! – la Mitropolia Olteniei, unde am avut foarte plăcuta surpriză să-l întâlnesc pe Înaltpreasfințitul Irineu, care s-a arătat încântat atât de ideea trinomului cât și de proiect.

Un fost coleg de clasă, Viorel Petrescu, inginer de profesie, a și făcut calculul economic și schema de instalație a micii ferme energetice și împreună am propus ca dezvoltarea să se facă gradual, de la școli mărginașe din vestul Craiovei la Breasta și de acolo, mergând spre vest, din comună în comună, până la Vânju Mare sau Botoșești Paia (traseu de rezervă: școli din nordul Craiovei – Țânțăreni – Filiași).

Nu mă îndoiesc că pe ambele trasee, cu ajutorul mass media doljene, putem convinge protagoniștii (Școala, Biserica, Primăria) să se implice într-o acțiune care s-ar putea desfășura pe parcursul acestei veri, când profesorii vor ieși din izolare.

Pornită din Oltenia, acțiunea se poate dezvolta în toată țara. Trinomul pe care îl propun poate aduce mai repede școala la realitățile vieții, se poate implica în mai multe activități la care acum nici nu ne gândim (mărturisesc că un vis vechi al meu este programul „O seră în fiecare școal㔠– cu câtă plăcere s-ar implica elevii în clasa de întoarcere în natură!) și care vor apărea pe parcurs.

Să avem încredere în copiii noștri, în inginerii pensionari care se vor implica în proiect, în autonomia (viitoare) a școlii și în inițiativele dacălilor – dacă lumea clerului (în mare majoritate membri ai Patirdului Părinților) se va implica, atunci Școala Românească chiar se poate schimba. Altfel nu.


Alexandru Mironov




Alexandru Mironov    9/12/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian