Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
De vorbă cu poeta Maria Găitan

Irina AIRINEI: Care sunt primele amintiri din viața poetei Maria Găitan?

Maria GĂITAN-MOZES: M-am născut în Basarabia și am venit în România în 1943. Am învățat primul an la Chișinău la o școală de educatoare și norocul a fost că toată administrația școlii a fost transferată în România. Dar, în România, am venit la... nimeni. Noroc că am găsit un consătean care m-a găzduit și, după aceea, când a început școala, internatul a fost casa mea. Mai aveam doi frați în România. Am terminat școala în ꞌ49. Cât am fost în școală am trăit sub pavăza unei evreice minunate care era directoare și care ne-a cazat undeva în spatele școlii pentru a nu fi găsite și trimise înapoi. Tata era mort deja. La terminarea școlii m-au trimis la una dintre primele gospodării colective, Livedea, ca educatoare la grădiniță și acolo eram vizitată de oameni politici, scriitori, pictori, muzicieni. Și, într-o zi, a venit acolo Veronica Porumbacu. Unde s-o găzduiască? La mine. La urmă, poeta mă întreabă: „Dar cine îți face materialul didactic pentru copii?ˮ La care eu i-am răspuns: „Eu singură îmi fac materialul,în special poeziile. Am trimis și la concursuri, am început să fiu premiată.” Veronica Porumbacu mi-a citit versurile. O poezie a mea a fost publicată în Viața Românească.

Irina AIRINEI: Efectul era previzibil...

Maria GĂITAN-MOZES: Într-adevăr, am fost trimisă să fac parte din prima promoție a Școlii de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu", școală care urmărea educarea în spirit comunist a viitorilor scriitori și critici literari meniți să creeze „literatura nouă” în Republica Populară Română. Școala de literatură oferea condiții materiale foarte bune într-o perioadă de penurie generală impunându-ne nouă, elevilor o disciplină aproape cazonă și o adevărată cenzură asupra minții și vieții fiecăruia dintre noi.

Irina AIRINEI: Considerați școala un rateu, așa cum o definește un cercetător?

Maria GĂITAN-MOZES: Deloc! În primul rând, în școală se prefigurau talente care vor deveni scriitori de valoare, oameni cunoscuți. Aurel Rău, Victor Felea de la Iași, Dumitru Ignea, Geogeta Sauciuc, viitoarea soție a lui Ion Istrate, Mira Iosif, Fiduș, Carol Isac și Ion Țârnu, critic, S. Damian, Paul Anghel, Ștefan Iureș, Ilie Purcaru, Ștefan Bănulescu, Cernescu. Eu venisem de la Livedea la Școală în prima promoție în care mai erau Olga Tudorache, Aneta Argint, Dumitru Hâncu. Proveneau din diverse domenii, zidari, țesătoare, eu eram educatoare... Talentați toți. Și acolo, profesori i-am avut pe domnul Gafița, pe domnul Andrei Strihan, pe Silvian Iosifescu. Iar școala era condusă de Petre Iosif. La Școala de Literatură era un entuziasm de nedescris... școala a fost un lucru foarte bun și a adunat oameni de mare talent. Georgeta Horodincă, bunăoară, era prietena mea. O constelație de talente pe cerul literelor românești s-a născut aici.

Ne întâlneam cu Sadoveanu, cu Jebeleanu, cu toți marii scriitori care fuseseră chiar în vizită la Livedea... La internat nu aveam voie să citim decât literatura permisă de autorități. Studiam foarte multă literatură rusă. Dar și foarte mult marxism. Cu Ștefan Bănulescu am fost prieteni, cu soția lui de asemenea. Sadoveanu venea la școală. Aveam ca profesori pe Andrei Strihan, pe Silvian Iosifescu, pe Galina Maievska, excepțională profesoară de rusă. Eu nu cerusem să ajung la Școala de Literatură, eu am fost adusă.

După terminarea școlii, pentru mine a început un alt episod dificil, nu aveam loc de muncă nicăieri. Cei de la Uniunea Scriitorilor au realizat că mă luaseră din învățământ unde avusesem un loc de muncă. Au vrut să mă trimită să lucrez în presa de la Bicaz. Nu puteam merge, deoarece frații mei erau în București. M-au trimis la „Albina”. Am intrat pe un post administrativ la „Tânărul Scriitor”. Eu, fiind din Basarabia, nu puteam fi angajată permanent. Traian Iancu, colegul meu, încerca din răsputeri să mă ajute. El m-a ajutat să obțin și casă în București. Cu Aurora Cornu aveam o relație de prietenie, ea lucra la „Viața Românească”, eu la „Tânărul scriitor”, în aceeași clădire.

M-au mai trimis la „Pionierul” unde am lucrat cu Sonia Larian. Am reintrat în învățământ și am revenit la scrisul pentru copii. Am publicat un volum, „Visător” care s-a tipărit la Editura „Ion Creangă” într-un tiraj colosal de 40.600 de exemplare. Și am continuat să public în reviste pentru copii. În plus, la revista „Tânărul Scriitor” trebuia să mă ocup de cei care începuseră deja anul I, următoarea promoție: erau Labiș, Andrițoiu, Covaci iar eu, din partea UTM-ului trebuia să îi ajut să se adapteze. La o reuniune, Sadoveanu m-a invitat să citesc din poeziile mele. Eram asociată cu figura învățătoarei din Chartreux - un film rusesc în vogă pe atunci. Mai târziu, în Israel, am avut norocul să dau peste profesorul Strihan.

Irina AIRINEI: Cum a început etapa israeliană a vieții dumneavoastră?

Maria GĂITAN-MOZES: Am venit în Israel în 1977. Erau aici I. Schechter pe care îl cunoșteam din școală. Eugen Campus, Gina Sebastian Alcalay, Solo Iuster și Elena Tacciu. La „Viața românească”, apoi, s-a format cenaclul nostru, Cenaclul ˶Punctˮ, profesorul Strihan mă cunoștea. Am publicat, aici, în Israel, câteva cărți în română și în ebraică. După ce am publicat „Identitate” m-am trezit cu materialul acasă, tradus de un om pe care nu îl cunoșteam: dr. Laiș. O traducere foarte bună. Apoi alți scriitori mi-au tălmăcit poeziile în ebraică. La cenaclu am mers mai mult de 20 de ani. Era Campus, era Terner, era Sabastian Alcalay, era Shaul Carmel, scriitori mari. Stimulată de această atmosferă extraordinară, am scris alte câteva cărți: „Sub tâmpla cerului”, „Asta sunt” – cu care am fost la Iași la Săptămâna poeziei. Alexandru Mirodan mă cunoștea și el din România și reîntâlnirea cu el a fost, pentru mine, un izvor de putere și de încredere.

Era un cenaclu serios condus de Shaul Carmel care veneau, printre alții, Andrei Fischoff, Știru, Luiza Carol, Solo Har. Erau niște seri foarte plăcute. În vizită veneau oaspeți din România, Mira Iosif, Ștefan Iureș au fost de câteva ori, a venit de la Iași editorul Adi Cristi. Am fost invitată la săptămâna poeziei de la Iași. Am publicat un volum, atunci. Acolo m-am întâlnit, după aproape 60 de ani, cu prietenul Aurel Rău. Am avut fericirea să citesc poezii în aula expoziției de la Iași. De când sunt în Israel, toate cărțile mele au apărut aici, la Editura „Familiaˮ. Sunt alături de Dragoș și Ioana Nelersa, cei care conduc Editura Familia, Gazeta Românească, Revista familiei, revista Izvoare, Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă Română. Îi susțin și sper să cultivăm cu tot sufletul și spiritul nostru, noi, scriitorii de origine română, frumoasa limbă română căreia îi aducem prinosul muncii noastre. O constelație de talente pe cerul literelor românești continuă să strălucească în Israel.

----------------------------
A consemnat
Dr. Irina AIRINEI





Irina Airinei    8/28/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian