Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Gânduri mărturisite - Moș Ion Roată și noua revoluție socială

Ne amintim cu toții povestirea lui Ion Creangă „Moș Ion Roată și Unirea” publicată în Convorbiri literare nr. 11 din februarie 1885, despre cum încercau boieri renumiți din Iași să explice țăranilor cum e cu Unirea Principatelor Române, vorba cântecului „Unde-i unul nu-i putere,/ La nevoi și la durere;/ Unde-s mulți, puterea crește,/ Și dușmanul nu sporește”.
Moș Ion Roată însă tot nu înțelegea de ce numai țăranii, chiar uniți, trebuiau să care bolovanul cel mare în timp ce boierul nu punea umărul la greu. „La război înapoi și la pomană năvală” cum zicea Ion Creangă.

Care este legătura între povestirea lui Ion Creangă și noua revoluție socială?
Și atunci ca și acum trăim vremuri revoluționare, și atunci ca și astăzi preocuparea fundamentală, care împinge omenirea înainte de câteva mii de ani, este mișcarea „bolovanului”, care poate fi construcția unei autostrăzi, a unui spital, a unei școli sau grădinițe, a unui loc unde oamenii pot să muncească, să creeze, să-și dedice viața și resursele unui scop practic și folositor întregii societăți.

Oamenii însă aleg calea mai ușoară de procopsire materială, fără multă muncă fizică sau chiar intelectuală, și adeseori unii au vrut să fie mai presus decât ceilalți, să nu facă mare lucru ci doar să primească de la societate cele necesare traiului, să fie boieri. Și așa societatea s-a organizat pe grupuri, triburi și etnii care s-au războit de-a lungul timpului pentru împărțirea resurselor materiale limitate ale pământului.
Dacă se adaugă și diferențele naționale și culturale ajungi la lumea de astăzi, divizată și nu cu mult mai civilizată decât cea din vechime.

Mințile înfierbântate de astăzi visează la un nou Robespierre sau la vreun tătuc sângeros care să le aducă „fericirea”, fără a realiza de fapt că lipsa celor șapte ani de acasă și ochelarii de cal puși de „corectitudinea politică” sunt adevăratele motivații ale acțiunilor revoluționare.
Prin interzicerea capodoperelor literare „Amintirile lui Huckleberry Finn” a lui Mark Twain, „Coliba unchiului Tom” de Harriet Beecher Stowe, „Pe aripile vântului” de Margaret Mitchell și prin devastarea statuilor lui Cristofor Columb, George Washington și Winston Churchill, revolta socială actuală pare mai degrabă o revoluție culturală Maoistă decât o mișcare progresistă.
„Unde nu-i cap vai de picioare” și aș adăuga eu și vai de urmașii celor care dărâmă fără a avea nici un plan de reconstrucție.

Bazat pe acest mod de reinterpretare a istoriei, mulți dintre marii intelectuali și oameni de cultură ai lumii ar trebui puși la zid, scoși din cărțile de istorie și de literatură, dați jos de pe soclurile reale sau virtuale unde au ajuns prin munca și strădaniile lor de o viață. Dacă alegătorul occidental poate fi atras de sloganul egalitarist, și de critica cu orice preț, omul trecut prin experiența comunistă nu vede decât o nouă încercare a marxismului de a deturna noua generație către utopia fără sfârșit previzibil a noii clase ne-muncitoare progresiste.
Să observăm că întotdeauna activiștii sunt cei care nu știu, nu vor sau nu pot să producă ceva util cu mâinile sau cu mintea lor, cei care se consideră superiori celorlalți și își arogă puteri nemăsurate pentru că „știu ei cum e mai bine”.

„Orice ierarhie bazată pe putere, în locul competenței necesare pentru a rezolva problemele importante ale societății, este destinată eșecului” scrie Profesorul canadian Doctor în Psihologie Jordan Peterson în remarcabila sa carte „12 Rules for Life an Antidote to Chaos”.
Drept exemplu stau majoritatea statelor totalitare unde puterea este concentrată în mâna unui tătuc atoateștiutor, regimuri care întotdeauna sfârșesc în mod tragic.
Meritocrația este la fel de importantă ca democrația. „Omul sfințește locul” și „Omul potrivit la locul potrivit” spune înțelepciunea românească.

Poate actuala mișcare revoluționară este și o consecință a lipsei de educație extinsă la nivel mondial din ultimele decenii, copiii cărora nu li s-a interzis nimic și care au fost în permanență convinși că ei sunt cei mai buni în tot ceea ce fac, sunt acum tinerii care nu acceptă nimic, nu înțeleg mare lucru din istorie și literatură și vor fi mâine adulții care vor schimba lumea. Generațiile tinere au schimbat și în trecut lumea după chipul și asemănarea lor iar apoi s-au mirat de ce nenorociri au venit peste ele.
Fascismul, comunismul și poate chiar progresismul actual, au fost și sunt mișcări revoluționare care doresc să schimbe lumea. Unele chiar au reușit, lăsând în urmă zeci de milioane de morți, dar ce mai contează dacă promotorii acestora și-au îndeplinit visurile.

Revenind la problema lui Moș Ion Roată, să observăm că o parte a tinerei generații nu este prea interesată de mișcarea „bolovanului” ci mai mult de culoarea pielii și orientarea sexuală a „țăranilor”.
Astfel „bolovanul” nu va fi urnit pentru vreo două decenii, și ar trebui să ne pregătim pentru culegerea roadelor a ceea ce am semănat, adică nimic.
Soluția care se impune este desigur înlocuirea „țăranilor” cu ceva roboți muncitori dar nu prea inteligenți și transformarea pălmașilor in programatori și manageri.

Aceasta este tendința actuală la nivel mondial.
Ținând cont însă și de incapacitatea de a lucra efficient în grup și de tendința istorică, poate chiar genetică, a ființei umane de a se erija în conducător s-ar putea ca și această noua „industrializare” să eșueze după un timp, și rolul de tătuc atoateștiutor să fie preluat de o Inteligență Artificială care să organizeze societatea umană pentru binele majorității. Și iată cum boierul poate avea dreptate, numai că noul boier va fi un robot inteligent, care nici măcar nu trebuie să aibă formă umană, dar trebuie să ne convingă de superioritatea capacității sale de organizare și de bunele intenții în legătură cu viitorul speciei umane.


pt Observatorul
................................
Ioan Cojocariu
Iulie, 2020
Toronto, Ontario, Canada





Ioan Cojocariu    7/26/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian