Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Lumea viselor deșarte

Oare lumea asta poate,
Fi măcar cu-un dram mai bună?
O fi treaz cel ce socoate,
Că nu-i viața doar minciună?

Că din câtă fericire,
Dată ni-i la fiecare,
Să cedăm e cu mărire,
Un crâmpei la cel ce n-are?

Că averi ce-am strâns pe lume,
Vamă le lăsăm, sărmană,
Când speranța n-are nume,
Și e moartea suverană?

Scris-am eu în astă carte,
Dar în mine cine scrise?
Cine dă trei oale sparte,
Pe un pumn de biete vise?



Doar tu…

Eu te-am iubit dintotdeauna,
Când nici nu bănuiam că ești,
Cum soarele-am iubit și luna,
Și zâna bună din povești…

Când te-am văzut întâia dată,
Știam de mult că te iubesc,
Și că îmi ești predestinată,
Din cât e neamul omenesc…

Acum îmi ești la fel de dragă,
Și nu știu cum să îmi explic,
Că înțelege-o lume-ntreagă,
Doar tu nu înțelegi nimic…


P.S.
Chiar dacă pare naivă și ciudată,
Această poezie îți este dedicată…



Visul din vis

M-am furișat
În sufletul tău, odată,
Când ai uitat ochii deschiși…
Am pășit temător,
Cu mare grijă,
Să nu-ți scutur
Rimelul de pe gene…
Apoi am coborât,
Sau am urcat, nu știu,
Căci era pre multă lumină
Și eu pluteam,
Și era cald și bine…
Oriunde priveam
Erau oglinzi infinite,
În care mă reflectam,eu,
Deși erai tu…
Și nu știu
Dacă eram treaz
Sau, mai degrabă, visam,
Așa că m-am așezat
Pe prispa casei tale
Care era aidoma
Cu pispa casei mele,
Și am adormit în vis,
Și am visat în vis,
Iar tu erai peste tot,
Învăluind cu tine
Sufletul tău,
În care eu am intrat,
Doar așa, pentru că ai uitat
Odată
Ochii deschiși…



Eu știu

Eu știu că porți în trup o rană,
Și-ntrebi, cuprinsă de mânie,
Îngenunchind lângă o strană:
De ce, o Doamne, tocmai mie...

Și nu cutez s-asvârl obrocul,
În valurile-nvolburate,
De teamă să nu zgândăr locul,
Durerea unde se mai zbate...

Căci s-ar putea ca fericirea,
În loc de binecuvântare,
Să-ți răscolească amintirea,
Ce te-ntristează cel mai tare…

Doar glasul inimii îți spune,
Ce nesfârșită mi-e dorința,
Să fim părtași la zile bune,
Dar…îți respectă suferința…


N-aș fi crezut

Când ai plecat
N-ai spus la revedere
Și ai lăsat
În urmă-ți doar tăcere,

Și-un gust amar,
Tivit cu neputință;
Odăi îmi par
Căzute-n suferință…

Dar e târziu
Și tu departe ești,
Zadarnic știu
Acum, cât îmi lipsești,

În van, acum,
Din greu te prețuiesc…
Când totu-i scrum
Zadarnic te doresc,

De mi de ori
Mai mult ca înainte…
Îmi dă fiori
Cea de pe urmă minte,

Și-aș vrea să știu,
De-a ta înstrăinare,
De ce-i pustiu
În jur, atât de mare?

N-aș fi crezut
Preț maxim să plătesc,
Când te-am pirdut,
Mai mult să te iubesc …


În dragoste

În dragoste e bine,
Să nu pleci, să fi tare...
S-asculți întotdeauna,
A inimii chemare;

Să nu lași niciodată,
O inimă să plângă…
Chiar dacă te-ntristează,
Iubirea cea nătângă,

Să lupți cu cerbicie,
Să-nvingă-a ta iubire ,
Din suflet să îți curgă,
Potop de fericire…


Poveste de pe scară

Scara blocului ne leagă,
Și tot scara ne desparte,
Scara mi te face dragă,
Dar te suie-n cer, departe…

Și e visul fără cheie,
Nu-s tavane transparente,
Să-ți văd talpa prin planșee,
Și-alte taine subsecvente…

Vrerea forțelor divine,
Te așează printre stele,
Stai călare peste mine,
Nu ca-n visurile mele…


În palma ta, căuș

Să te așezi, iubirea mea,
În delicată palma ta…
Eu voi veni în tainic zbor,
Să-ți fiu iubit, întâmplător,

Și setea-mi fără de măsură,
Un strop după o picătură,
S-o stâmpăr din fântâna ta,
Întâmplător, iubirea mea…

Și foamea să îmi potolesc,
Din palma-ți să te ciugulesc,
Să-mi fi licoare-ndestulată,
Întâmplător, pe viața toată,

Apoi în palma ta căuș,
Să ne găsim tihnit culcuș,
Să ne iubim în palma ta,
Întâmplător, iubirea mea…



Îți amintești

Îți amintești arțarul pe sub care,
Ne-am întâlnit, râzând, întâia dată?
Tu culegeai de prin scaieți „arțare”,
Eu iscodeam făptura-ți minunată…

Și în acel aranjament bizar,
Cum te priveam încremenit, din spate,
Mi-se părea că plouă din arțar,
Cu sute de steluțe colorate…

Că un vârtej necruțător mă poartă,
Pe-ale iubiri pașnice hotare,
Că-mi e predestinată dulce soartă,
Ce mă cufundă-n candidă visare…

Dar m-a trezit realitatea tristă,
Ce, fără milă, m-a gonit din rai:
Așa precum “arțare” nu există,
Pe sub arțar… nici tu nu existai…



De ce mint femeile?

Știe cineva sub soare,
Pentru ce considerente,
Mint, cu chipuri inocente,
Eve pline de candoare?

Prin ferestre-ntredeschise,
O privire furișată,
Deslușește, fascinată,
Labirintice culise,

Ale unei vaste scene,
Ce învederează, tandre,
Vodeviluri cu Casandre,
Senzuale și obscene,

Pitulate cu candoare,
Prin măscări nevinovate,
Aprig tăinuind păcate,
Și porunci ispititoare,

Ce inundă totu-n ceață,
Adormind simțirea trează,
Încît nici nu mai contează,
Dacă mint sau se răsfață...



Ignoranță

De la părinți am învățat,
Ce e un zâmbet, ce-i o floare,
Dar de la nimeni n-am aflat,
Ce e a dragostei candoare?

Știu ce e soare, ce e lună,
De la albastrul cer senin,
Dar nimeni n-a știut să-mi spună,
Ce e al dragostei suspin?

Știu din romanțele străbune,
Ce arșiță se-ascunde-n dor,
Dar nimeni n-a putut a-mi spune,
Ce e al dragostei fior?

De prin păduri am auzit,
Ce-i trilul de privighetoare,
Dar nimeni nu m-a lămurit,
De ce iubirea mai și doare?





Eugen Ilisiu     6/25/2020


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian